Arheologi, directori de Direcții de Cultură, dar și polițiști din patru județe s-au întâlnit, joi, la Direcția de Cultură și Patrimoniu Timiș pentru a redacta un document cu recomandări către Ministerul Culturii în încercarea de a stopa sau cel puțin frâna fenomenul căutătorilor de comori. Principalul subiect abordat în cadrul acestei întâlniri a fost ușurința cu care orice persoană poate să dețină un detector de metale și, având cunoștințe vagi în domeniul arheologiei, poate descoperi artefacte inestimabile pentru cultura românească, care apoi, de cele mai multe ori, ajung pe piața neagră.

Cum este posibil acest lucru? Simplu! Până în anul 2000, în România nici măcar nu exista o legislație care să reglementeze deținerea unui detector de metale, acestea putând fi achiziționate liber de pe piață. Prețul lor nici nu este mare: între 100 și 500 de euro, pentru aparatele mai performante. Abia în anul 2000 a fost dată o legislație care îi obligă cei care dețin detectoare de metale să le înregistreze la Poliție, însă procedura este una extrem de simplă, fiind necesar doar un cazier curat. Cei care le folosesc susțin că practică un hobby, însă arheologii de profesie spun că amatorii nu numai că fură artefacte din situri arheologice, dar le și distrug.

„Arheologia este o profesie. Nu poți să te declari arheolog amator. E o jignire adusă profesiei! Nu poți fi medic amator și să poți să operezi. Nu poți să fi arhitect amator și să îți fie permis să construiești case”, a declarat arheologul George Bounegru, din Alba-Iulia.

În Timiș, potrivit statisticilor oficiale, există 120 de deținători de astfel de detectoare de metale, majoritatea declarându-se arheologi amatori. Însă, din 2006 și până în prezent, doar patru dintre ei au predat artefacte muzeelor din județ sau Direcției de Cultură. Restul, pot bănui destul de ușor autoritățile din domeniu, acționează cel mai probabil pe piața neagră.

Mai mult, experții adunați la Direcția Județeană de Cultură și Patrimoniu au căzut de acord că legislația nu numai că este permisivă cu acești căutători de comori, ba chiar îi și recompensează. Astfel, dacă din proprie inițiativă un astfel de căutător abordează un muzeu oferindu-i un artefact, el poate primi între 30 și 45 la sută din valoarea estimată a acelui artefact. Acest lucru îi înfurie de-a dreptul pe arheologi, care susțin că deși artefactul respectiv este recuperat, se pierde informația arheologică, mai precis locul exact în care a fost descoperit, precum și împrejurimile acestuia, care sunt distruse iremediabil de săpăturile neautorizate.

„Tehnologia a luat-o în față și legea nu a ținut pasul cu această tehnologie. Detectoarele nu sunt foarte scumpe, nici foarte incriminate și așa informații importante sunt la mâna unor cetățeni care nu au nicio pregătire de interpretare a artefactelor pe care le găsesc. E o problemă mare, avem astăzi în atâtea situri din Timiș și restul țării săpături neautorizate, căutări făcute la adăpostul întunericului sau pustietății și ne trezim cu obiecte care vin către muzee și direcții de cultură, obiecte luate probabil din situri arheologice, dar noi nu putem proba asta. (…) E o căutare de comori, nu neapărat din aur. Iar statul, pentru că nu a clarificat ce înseamnă întâmplător sau căutare deliberată, trebuie să ofere această recompensă. S-au descoperit multe artefacte, problema e că multe ajung pe piața neagră. Unele care par că nu au valoare sunt abandonate și nu știm atunci când se găsește aur sau argint ce se întâmplă cu el. E ca și cum ai da pușcă unui vânător și îi spui că nu are voie să o folosească pentru a împușca animale, așa e și cu detectoarele de metale. E evident că asta va face”, a spus și directorul Direcției de Cultură Timiș, Sorin Predescu.

În unele cazuri fericite, artefactele descoperite de acești căutători de comori sunt recuperate de polițiști. Problema e că aceștia sunt puțini la nivelul întregii țări, față de amploarea pe care a luat-o acest fenomen. În Timiș, de exemplu, de aceste dosare de patrimoniu se ocupă un singur polițist… care mai are și alte domenii în subordine, nu numai problema căutătorilor de comori.

De cele mai multe ori, însă, acești căutători de comori scapă nepedepsiți, chiar dacă în locuințele lor sunt găsite obiecte dacice sau din evul mediu, de o valoare inestimabilă. Pentru că nu au fost prinși asupra faptului, de cele mai multe ori ei se aleg cu amenzi și cu confiscarea obiectelor deținute fără acte. Iar problema este una generală, din Munții Orăștiei, un adevărat El Dorado al căutătorilor de comori, până în Timiș, sute de persoane se ocupă de acest hobby ce devine din ce în ce mai popular. Astfel, dacă în 2012, în Timiș s-au cerut șapte autorizații pentru deținerea detectoarelor de metal, în anul următor numărul de cereri a crescut la 27, iar în 2014 a ajuns la 28. Este evident că dacă acest fenomen nu va fi oprit, comorile care încă se mai găsesc în pământul României, care nu au neapărat valoare materială, însă au o valoare științifică imensă, ar putea fi pierdute pe vecie. Iar, la final, vor fi câștigat doar o mână de oameni mânați de povești citite în copilărie despre daci, romani, cavaleri și domnițe și care sunt puși pe căpătuială.