Agricultorii care vor să încerce culturi mai puțin obișnuite ar putea lua în calcul anghinarea. Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și este comercializată atât proaspătă, cât și destinată procesării, scrie cotidianul blic.rs.

În România și în alte țări din regiune, cultura nu este la fel de răspândită precum cerealele, porumbul sau floarea-soarelui, ceea ce poate reprezenta o oportunitate pentru fermierii interesați de piețe de nișă.

Cultivarea anghinarei este posibilă, însă succesul depinde de mai mulți factori: soiul ales, tipul și calitatea solului, accesul la apă și modul în care plantele sunt protejate în timpul iernii.

Producția poate depăși 20 de tone la hectar

Randamentul diferă considerabil în funcție de soi și de tehnologia folosită. Unele cercetări indică producții de aproximativ 14,6-15,7 tone de căpățâni comercializabile la hectar pentru anumite soiuri hibride. În cazul unor soiuri locale, producțiile raportate au fost mai mici, între 2,6 și 7,3 tone la hectar.

În condiții favorabile, însă, rezultatele pot fi mult mai bune. În anumite teste au fost obținute producții cuprinse între 13,7 și 24,3 tone la hectar.

Și densitatea de plantare poate varia în funcție de soi și de tehnologia utilizată. Unul dintre sistemele de producție analizate a folosit aproximativ 9.200 de plante la hectar, cu 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Câți bani poate aduce un hectar

Pentru a vedea potențialul economic al culturii, poate fi făcut un calcul simplu. La o producție de 15 tone de anghinare la hectar și un preț de vânzare de 2 euro pentru un kilogram, valoarea recoltei ar ajunge la aproximativ 30.000 de euro.

Dacă prețul ar fi de 3 euro pe kilogram, valoarea producției ar urca la aproximativ 45.000 de euro, iar la un preț de 4 euro pe kilogram ar ajunge la circa 60.000 de euro pe hectar.

Sunt însă valori brute, nu profituri. Din aceste sume trebuie scăzute toate cheltuielile legate de înființarea și întreținerea culturii, recoltare, ambalare, transport și comercializare. În plus, calculul presupune că întreaga producție poate fi vândută la prețul respectiv.

Anghinarea are nevoie de o cantitate suficientă de apă, motiv pentru care existența unui sistem de irigații sigur poate reprezenta un avantaj important.

La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor climatice locale. Fermierii trebuie să țină cont și de capacitatea plantelor de a trece peste iarnă.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, sistemul de irigații, fertilizarea, tratamentele pentru protecția plantelor, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul.

Faptul că anghinarea este mai puțin cultivată în regiune înseamnă că fermierii se confruntă cu o concurență mai redusă. Pe de altă parte, cererea locală nu este la fel de dezvoltată precum în țările mediteraneene, unde produsul este mult mai prezent în alimentație.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și companiile care procesează produse alimentare.