Autoturismele de epocă au putut fi admirate sâmbătă în fața Operei. Peste 30 de colecționari de mașini, motociclete și camionete, fabricate în perioada 1938-1986, au fost prezenți în centru orașului, aducând cu ei și câteva dintre superbele automobile pe care le au.

Timișorenii au venit și ei în număr mare la eveniment, locul expoziției fiind asaltat de sute de persoane. Cei mai fascinați au fost copiii, care au urcat în mașini și s-au jucat în ele. Adulții au fost și ei plăcut surprinși de exponate, făcând o mulțime de poze.

Colecționarii i-au lăsat pe vizitatori să se bucure în voie de mașini, apropiindu-se din când în când pentru a le curăța în așa fel încât să arate cât mai bine.

Colecționar: Pot să zic că este o mașină de duminică, mă duc cu ea la biserică sau merg cu soția la plimbare

„Am mașina DKW Autounion din 1938. O am de 26 de ani, iar când am luat-o nu arăta chiar așa. Mașina are 700 de cm cubi, 20 de cai putere și are un consum de 7 – 8 litri la 100. De asemenea, atinge o viteză de 70 – 80 de km/h. Întreținerea, în cazul meu, nu costă prea mult. Dacă totul este în regulă nu costă foarte mult.

Asta nu este o mașină cu care să se circule toată ziua, nu este o mașină cu care să te cari la serviciu. Este o mașină de duminică. Eu circul cu ea numai vara, mă duc la biserică cu ea sau mai merg cu soția la o plimbare. (…) Eu am vrut să iau această mașină când aveam 30 de ani, adică acum 40 de ani. Am vrut să o cumpăr de la un bătrân, dar nu a vrut să mi-o dea. Eu apoi am plecat în Austria, mi-am luat gândul.

După Revoluție m-am întors acasă și mă duc la bătrân să văd dacă o mai are. Mi-a spus că da, dar că vrea să o acopere cu tablă. Când am auzit așa ceva i-am spus «măi, nu trebuie așa. Hai să vă dau eu mașina mea, un Golf 1, și îmi dați mașina asta mie». Mi-a spus că vrea să vorbească cu fiica lui și cu soția. Fiica îmi spune «păi, dumneavoastră dați mașina pentru asta? Ce faceți cu ea?». Și i-am zis că mie îmi plac mașinile astea, mașinile istorice. Mi-a zis: «hai să facem repede contractul de vânzare-cumpărare». Așa am făcut schimbul.

Mai am vreo alte șase mașini printre care un Opel Kapitan și un Opel Commodore. (…) Sunt pensionar și este pasiunea mea. Când nu mă simt bine mă duc și lucrez la ele și îmi trece tot. Soția se necăjește câteodată și îmi zice uneori «Ce! Tu numai de mașini te îngrijești», dar asta este pasiunea mea”, ne-a povestit Matici Jarco.

Aldo Rossi este și el colecționar de autoturisme de epocă, având o colecție impresionată. La origine este italian, dar trăiește în Timișoara de 15 de ani. Pasiunea lui: mașinile englezești de epocă.

„Am patru mașini de colecție. Cea mai veche este Bentley S1 din 1959, mai am un Fiat Cabrio 124 din 1971, am un Daimler din 1976, care a fost a primarului din Norwich, și un Rolls Royce Silver Spirit din 1984. Mai am și o motocicletă italiană din 1952. Îmi plac mașinile de epocă, îmi plac aceste mașini din perioada 1960-1970. Am început cu primele mașini când aveam 20 de ani, iar apoi le-am schimbat, ajungând să le am pe acestea. Clar, reabilitarea și întreținerea sunt costisitoare. La astfel de mașini consumul nu mai este cel mai costisitor lucru. Lumea mă întreabă cât consumă, dar nici nu le mai răspund pentru că nu acesta este costul semnificativ. Mult mai costisitoare este întreținerea, piesele de schimb, întreținerea anuală. Fac în jur de 500 de km pe an, cu fiecare mașină”, ne-a spus colecționarul.

Cei care nu au apucat să se bucure, pe viu, de Retroparada Primăverii vor mai avea alte ocazii în viitor, Timișoara urmând să mai găzduiască astfel de evenimente în acest an.