Tulburarea afectivă bipolară sau psihoza maniaco-depresivă este o boală cu care se confruntă destul de mulţi oameni. Primul episod, cel maniacal, este caracterizat de stări de tristeţe, insomnie, lipsă a plăcerii, pierderea motivaţiei, însoţite de sentimente de vinovăţie şi de inutilitate, scăderea poftei de mâncare şi în cazuri severe chiar de gânduri suicidale. Episodul maniacal este caracterizat de stări de încredere exagerată în forţele proprii, agresivitate, euforie, cheltuieli excesive, comportamente riscante.
Doi psihiatri timişoreni s-au implicat în campania naţională „Ajută-i să-şi regăsească echilibrul”. Acţiunea urmăreşte sprijinirea persoanelor cu tulburare bipolară în demersul lor de a-şi recâştiga stabilitatea pentru a putea duce o viaţă normală.
„Persoana depresivă are modificat şi comportamentul – nu-şi mai doreşte nimic, nu mai are nicio bucurie, o plăcere, se retrage din lumea din jurul său, nu mai intră în activităţi, stă şi de gândeşte la neantul în care se află. Există situaţii în care persoana depresivă verbalizează şi spune aceste situaţii, de exemplu verbalizează o serie de acuze simptomatice, cefalee, probleme digestive, aşa numita depresie mascată. Atunci persoana caută ajutorul la un medic somatician, dar ajutorul nu vine de acolo. Un alt element este consumul de alcool. Pacientul depresiv este iritat, cu nelinişte şi agitaţie. Pacientul maniacal are nevoie de spaţiu să se manifeste, e extrem de neliniştit. Somnul este afectat în ambele variante. În depresie pacientul este insomnic. Foarte multe din tentativele de suicid se fac în momentul insomniei matinale – pe la 2-3 se trezeşte. În manie, pacientul maniacal spune: eu nu am nevoie de somn. Uneori nu se alimentează şi nu se hidratează corect, cheltuie bani, face cadouri la toată lumea. Mai există starea de hipomanie. Problema se pune în momentul în care acest grad de hipomanie creşte, şi devine manie”, spune Monica Ienciu, şeful Clinicii I de Psihiatrie de la Spitalul Judeţean Timişoara.
Tulburarea afectivă bipolară are un episod despresiv şi unul maniacal. Care este primul episod, nu se ştie. Ideea este că aceste tipuri de episoade se succed, dar fără regulă. Vârsta de debut a tulburării afective bipolare este 21 de ani, de obicei cu un episod depresiv, mult mai târziu vine episodul maniacal. În foarte multe cazuri există semne sau simptome încă din adolescenţă, fie minimalizate, fie trecute cu vederea şi se agravează în timp. Semne la adolsecenţi – scăderea randamentului şcolar, consumul de alcool sau alte substanţe, scăderea performanţei, corigenţele şi absenţele inexplicabile de la şcoală.
„De foarte multe ori, tinerii, când se prezintă pentru prima dată la un specialist, acuză tulburări la nivelul gândirii, tulburări cognitive, tulburări de concentrare a atenţiei şi de memorie, care de multe ori sunt primele semne care apar într-o boală psihică”, spune Ileana Stoica, medic psihiatru la Spitalul Judeţean Timişoara.
Pentru România, din păcate, nu există date statistice, dar la nivel mondial prevalenţa bolii a început să fie recunoscută a fi mai mare – pentru tulbutrarea afectivă bipolară de tip I – cea mai cunoscută – prevalenţa este de 1 la sută din populaţie, în alte cazuri 3 – 6 la sută din populaţie. Pentru unii, foarte puţini, boala este un… „dar”. Sunt pacienţi care suferă de această boală, care creează şi fac lucruri frumoase şi apreciate de cei din jur.
Tulburarea afectivă bipolară beneficiază de gratuitate la tratament, dacă este de lungă durată şi, bineînţeles, dacă pacientul este dispus să se trateze şi îi are alături şi pe cei din jur.
„Cred că nu se va ajunge să se spună în aceste cazuri că stigmatizarea este egală cu zero. Destigmatizarea nu înseamnă negare. Destigmatizarea înseamnă acceptare. Am această problemă, o aceept eu, mi-o acceptă cei din jur…”, spune Monica Ienciu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!