Foto: fotosen.ro
Fiecare teatru îşi are idilele, intrigile, ambiţiile, glumele şi bârfele lui şi orice teatru–şi are diva lui, cea care atrage ca un magnet admiraţia, invidia, amorurile, geloziile, patimi, favoruri şi drame. O asemenea divă, marea tragediană franceză Adriana Lecouvreur, care a murit în 1730, otrăvită, pare-se, de o rivală, a inspirat mai mulţi compozitori ai secolelor XIX-XX, dar nemurirea şi faima mondială a numelui ei i se datorează italianului Cilea, contemporan cu Puccini.
Regizorul Mario de Carlo aduce în spectacolul său o puternică translare cromatică a dramei. Lumea teatrului e multicoloră şi pitorească, salonul aristocraţilor şi chiar rochia luxoasa din tafta a principesei strălucesc în auriu, roşul domină spaţiul în care se petrece înfruntarea celor două femei care îşi dispută dragostea aceluiaşi bărbat, monologul prevestitor al Fedrei e rostit într-o rochie neagră, scena otrăvirii şi agoniei este conturată, desigur, în violet. Disputa amoroasă, conflictul dramatic, devin un duel al vocilor, iar confruntarea dintre Adriana Lecouvreur, fermecătoare, graţioasă, sensibilă, puternică şi vulnerabilă totodată, pătimaş îndrăgostită, dar conştientă de a fi fost sortită scenei, cu o voce limpede şi nuanţată, interpretată de Carmen Gurban, şi rivala ei, puternica şi posesiva prinţesă de Bouillon, orbită de pasiune, furie şi vanitate, cu inflexiuni ale vocii într-un impresionant registru, bine jucat de la cele mai joase note ale promisiunilor senzuale, la acutele răzbunării, de Sorina Silvia Munteanu, este una dintre cele mai captivante scene ale spectacolului.
O distribuţie excelentă completează acest tablou al vocilor, cu Călin Brătescu în rolul Maurizio, Dan Patacă în postura eternului prieten loial care iubeşte în tăcere, Michonnet, Octavian Vlaicu şi Cristian Bălăşescu într-un cuplu scenic buf (Prinţul de Bouillon şi Abatele de Chazeuil), Iulian Ioan Iosip, Adrian Boba, Crina Vezenţan, Ramona Zaharia, Marius Zaharia. Conflictul major al operei îşi are replica şi în baletul alegoric (coregrafia Liana Iancu) care ni-l înfăţişează pe păstorul Paris cu mărul discordiei, în faţa eternei dileme. Premiera l-a avut dirijor pe italianul David Crescenzi.
Toaletele luxuriant etalate, numărul –record de costume de scenă din mătăsuri, tafta, satin, dantele, broderii, tul, paiete, blănuri, bijuterii au stârnit imaginaţia şi impresii aprinse în segmentul feminin de public. „Adriana Lecouvreur” este, la Timişoara, un spectacol pictural, opulent până la a fi înzorzonat, colorat deopotrivă în registru vizual şi sonor, iar efectul violetelor otrăvite s-a tradus, la premieră, în rafale de aplauze .
Cea de-a XXXVI-a ediţie a Festivalului Internaţional Timişoara Muzicală la Opera Naţională Română din Timişoara s-a încheiat duminică, 29 mai, cu cea mai plină de tandreţe operă verdiană, “Traviata”, o producţie somtuoasă a scenei lirice, în care rolul Violetta Valery a fost interpretat de Mihaela Marcu, Like Xing va fi Alfredo Germont, iar Florin Estefan a fost invitat pentru rolul Giorgio Germont. Spectacolul poartă semnătura aceluaşi regizorul italian Mario de Carlo şi a fost dirijat de David Crescenzi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!