Atunci când se acumulează aer în spațiul dintre membrana viscerală, care acoperă plămânul, și cea parietală, care acoperă peretele toracelui, s-a dezvoltat ceea ce specialiștii numesc „pneumotorax”. Printre principalele simptome sunt „junghiul” în partea toracică și lipsa de aer (dispnee).

„Între cele două foițe se află o cantitate mică fiziologică de lichid. Din cauza unor factori interni, de exemplu afecțiuni pulmonare, pleurale, mediastinale, sau factori externi, traumatisme toracice, între cele două foițe apare o cantitate de aer, mai mică sau mai mare, care poate produce tulburări respiratorii și, implicit, cardiovasculare, cu un impact major asupra pacientului”, descrie dr. Alin Ciprian Nicola- medic primar chirurgie toracică.

Pneumotorax trebuie urgent investigat de către specialiști, pentru că poate prezenta un pericol pentru viața pacientului. Sunt, în general, două abordări medicale, prin care se tratează pneumotoraxul:

• conservator, constând în repaus fizic, oxigenoterapie, în cazurile în care cantitatea de aer interpusă între cele două foițe pleurale este mică.
• chirurgical, iar în acest caz afecțiunea se rezolvă, de regulă, printr-o mică intervenție (anestezie locală, incizie de aproximativ 1-1,5 cm, pe linia axilară medie, spațiul 5 intercostal, cu introducerea unui tub de drenaj pleural).

Pacientul trebuie să fie sub constantă supraveghere medicală, timp în care i se administrează tratament pentru durere sau infecție (analgezice și antibiotice), iar controlul radiologic se face la 3-5 zile.

În cazuri extreme, atunci când pneumotoraxul nu dispare, se recurge la o intervenție chirurgicală cu anestezie generală. Atunci, medicii pătrund în cavitatea pleurală, analizează și rezolvă leziunile care duc la apariția pneumotoraxului.

Nu în ultimul rând, este important ca pneumotoraxul să fie evaluat și tratat prompt, pentru a nu se ajunge la complicații grave, cum ar fi insuficiența respiratorie sau deteriorarea plămânilor. Vestea bună este că majoritatea cazurilor de pneumotorax sunt vindecate cu succes, iar pacienții pot reveni la o viață normală.