Cauzele rupturilor meniscale
Leziunile de menisc sunt cauzate fie de o forță excesivă aplicată pe un menisc sănătos, fie de o forță normală aplicată pe un menisc degenerat. Rupturile de menisc pot fi rupturi totale de menisc sau rupturi parțiale de menisc. În funcție de mecanismul de producere, leziunile meniscului se împart în două categorii:
• Leziuni acute: acestea sunt de obicei rezultatul unui traumatism sportiv (tenis, jogging, fotbal). Fisurile acute au forme diferite: orizontală, verticală, radială, oblică, longitudinală, în toartă de coasă sau în cioc de papagal. Tratamentul chirurgical este recomandat când simptomele nu se ameliorează ca urmare a unui program de kinetoterapie.
• Leziunile cronice: acestea se manifestă cel mai adesea la persoanele în vârstă și sunt leziuni degenerative, care apar după un traumatism minor sau în urma unei mișcări banale, din cauza degenerării cartilajului și a pierderii elasticității acestuia. Acestea sunt tratate mai ales cu ajutorul kinetoterapiei și a medicamentelor antiinflamatoare.
Un studiu danez, desfășurat pe 92 de bărbați care efectuau muncă ce presupunea statul prelungit pe genunchi și 49 de bărbați care făceau design grafic (vârsta medie în cele 2 grupuri fiind de 55.6 ani), a constatat că rupturile degenerative ale meniscurilor mediale erau semnificativ mai mari în rândul bărbaților care stăteau perioade lungi pe genunchi, decât în cazul designerilor grafici. În cazul rupturilor de menisc lateral nu s-au constatat însă diferențe majore în rândul celor două grupuri de studiu.
Simptomele unei rupturi de menisc
- Durere acută în zona liniei articulare (spațiul dintre cele două oase care alcătuiesc articulația genunchiului; femurul și tibia)
- Edemul (umflatura) poate să apară treptat, în câteva ore de la producerea leziunii
- Blocarea articulației
- Senzația că „fuge genunchiul”
Diagnosticul și tratamentul leziunilor de menisc
Un diagnostic precis se face pe baza unui RMN și este important în stabilirea programului de reabilitare. Programul de kinetoterapie va fi stabilit atât pe baza tipului de leziune meniscală, cât și în funcție de nevoile fiecărui pacient.
Dacă nu este indicată intervenția chirurgicală, se va începe un program de recuperare medicală, în care principalul obiectiv va fi tratarea durerii și a cauzei care a provocat ruptura meniscului.
Operația de menisc
Artroscopiile se recomandă doar în cazuri de ruptură severă sau dacă tratamentul conservator nu a dat rezultate. Cele mai des întâlnite intervenții, la nivelul meniscului, sunt meniscectomia selectivă (înlăturarea unei părți din meniscul lezat) și sutura de menisc.
- Meniscectomia selectivă
Acest tip de intervenție chirurgicală constă în îndepărtarea fragmentului deteriorat al meniscului. În cazul acestui tip de intervenție, recuperarea medicală (kinetoterapia) durează aproximativ 12 săptămâni.
- Sutura de menisc
În situația în care mărimea și locul de producere a leziunii o permit, medicul ortoped poate repara meniscul printr-o sutură (cusătură). În cazul suturilor de menisc, este necesară purtarea unei orteze, care va limita gradul de flexie (îndoire) a genunchiului, astfel, prelungindu-se timpul necesar recuperării medicale.
Recuperarea medicală în cazul leziunilor de menisc care nu necesită operație
Și în situația în care nu este necesară intervenția chirurgicală, trebuie urmat un program de kinetoterapie. Recuperarea medicală se concentrează pe întărirea mușchilor din jurul genunchiului și pe creșterea stabilității acestuia. Acest tratament funcționează bine pentru o ruptură incompletă sau o ruptură stabilă, în zona cu aport de sânge. O ruptură de menisc care prezintă simptome doar în anumite situații va fi inițial tratată conservator.
Scopul kinetoterapiei este îmbunătățirea funcției genunchiului și limitarea durerilor articulare. Există studii care dovedesc că, în cazul leziunilor de menisc, exercițiile fizice joacă un rol important în reducerea simptomelor, îmbunătățirea forței musculare și a capacității fizice. Leziunile meniscale provoacă durere și modifică biomecanica articulației. După o ruptură meniscala, mușchii din jurul genunchiului se pot slăbi, crescând astfel riscul de accidentări suplimentare.
Tratamentul de fizioterapie ajută la:
- Scăderea durerii
- Îmbunătățirea mobilității
- Creșterea forței musculare
- Restabilirea echilibrului muscular normal
- Prevenirea reaccidentării
Programul de reabilitare medicală include:
- Terapie manuală
- Exerciții de întărire a mușchilor
- Exerciții de stretching (întindere)
- Tehnici de bandajare (Kinesiotape)
- Terapie cu gheață și căldură
Recuperarea medicală după meniscectomie
Reabilitarea după meniscectomie (îndepărtarea părților rupte din menisc) poate fi împărțită în 3 faze:
- Faza acută (1-10 zile după operație)
Obiectivele sunt: reducerea inflamației, restabilirea mobilității articulației genunchiului, reeducarea neuromusculară a mușchiului cvadriceps și corectarea mersului șchiopătat. În această fază a recuperării, prin exercițiile efectuate, se urmărește creșterea forței musculare de la nivelul mușchiului cvadriceps, al mușchilor ischiogambieri și al mușchilor fesieri.
- Faza subacută (10 zile-4 săptămâni după operație)
Principalele obiective sunt: recâștigarea forței și rezistenței musculare, restabilirea mobilității complete a articulației și revenirea treptată la activitățile funcționale.
- Faza de reintegrare în sport (4-8 săptămâni după operație)
În această ultimă etapă a recuperării medicale se vor efectua în principal exerciții și mișcări specifice sportului sau activității fizice practicate de fiecare pacient.
Recuperarea după sutura de menisc
Imediat după operație, urmează o perioadă în care trebuie protejată sutura (cusătura). Din acest motiv se impun anumite restricții, care prelungesc perioada de recuperare, astfel că, după sutura de menisc, programul de kinetoterapie durează mai mult decât după meniscectomie sau tratamentul conservator.
În urma intervenției de sutură a meniscului se va purta o orteză, care să imobilizeze articulația genunchiului și se vor folosi cârje în timpul mersului, pentru a permite vindecarea meniscului suturat (cusut).
În prima săptămână post-operator, principalele obiective sunt reducerea durerii și a inflamației; mobilizarea pasivă a articulației (în limitele stabilite de chirurgul ortoped); restabilirea forței musculare a coapsei, prin exerciții efectuate cu genunchiul aflat în extensie (întins).
Săptămânile 2-6 după intervenție vor continua cu:
- Aplicarea de gheață local și exerciții de pompă venoasă, menite să favorizeze reducerea edemului
- Exerciții de întărire a forței și a rezistenței musculare
- Transferul greutății (50%), pe membrul afectat
- Corectarea mersului
După renunțarea la orteză, programul de recuperare urmărește aceleași obiective ca și în cazul meniscectomiei sau al tratamentului conservator.
Există efecte pe termen lung după ruptura de menisc?
Ruptura de menisc netratată poate duce la: senzația că genunchiul cedează, incapacitatea de a mișca genunchiul normal sau dureri persistente. Acești factori cresc șansele de a dezvolta artroză la nivelul genunchiului afectat.
Pe aceeași temă:
FOTO. Luxația umărului. Cum se tratează și câte etape are programul de recuperare
Citiți principiile noastre de moderare aici!