Potrivit fizioterapeutului Radu Butu, luxația umărului este o afecțiune în care osul brațului (humerusul) iese din articulație. Osul humerusului se poate deplasa în față, în jos sau în spate. Cel mai frecvent, dislocările au loc în partea din față.

Când una dintre structurile care stabilizează umărul este afectată, în urma unui traumatism, sau când musculatura care înconjoară articulația umărului este mai slabă, anumite poziții ale membrului superior provoacă mișcări anormale ale capului humeral, ducând la apariția durerii și a instabilității.

Simptome

Dacă aveți umărul dislocat este posibil să simțiți amorțeală, sau furnicături în zona gâtului și în jos pe braț. Alte simptome pot include:

• o deformare vizibilă la nivelul umărului
• umflătură și/sau vânătaie
• durere intensă
• instabilitate în timpul mișcărilor

Radu Butu atrage atenția că trebuie să vă adresați medicului imediat ce suspectați că aveți o luxație, iar până când ajungeți la medic să încercați să nu mișcați articulația.

„Folosiți o eșarfă sau o fașă pusă după gât pentru a sprijini brațul de aceasta și a-l ține cât mai aproape de corp. Pentru a reduce durerea și umflătura, puneți gheață în jurul articulației umărului”, adaugă Radu Butu.

Cauze

Orice persoană este predispusă la luxații, însă cel mai frecvent acest lucru se întâmplă în rândul persoanelor tinere și mai ales în cazul celor care practică sport. O forță puternică aplicată la nivelul articulației umărului, așa cum este o lovitură, poate duce la dislocarea acestuia. Și mișcările de răsucire extremă pot duce la ieșirea osului humerusului din articulație.

Cauze frecvente:

• Traumatismele sportive. Dislocarea umărului este o afecțiune des întâlnită în sporturile de contact precum hochei, rugby, fotbal sau în sporturile cu risc mare de căzături, precum gimnastica, schiatul sau voleiul.
• Traumatisme non-sportive. Dislocări rezultate din accidentări prin cădere de la înălțime sau accidente auto.

Complicațiile umărului dislocat pot cuprinde rupturi ale mușchilor, ligamentelor și ale tendoanelor care stabilizează articulația umărului; leziuni provocate vaselor de sânge sau nervilor din vecinătate; predispoziție la recidive.

Este posibil ca unele dintre aceste leziuni să necesite tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical al instabilității umărului

„Luxațiile frecvente sau instabilitatea cronică necesită o evaluare amănunțită în vederea stabilirii celui mai potrivit tratament chirurgical. Intervenția chirurgicală poate restabili controlul asupra articulației scapulo-humerale, îmbunătățind și funcția structurilor implicate în stabilitatea statică, precum capsula și labrumul. După intervenție, durerea este destul de intensă și va fi nevoie să vi se administreze medicamente împotriva ei, dar și gheață aplicată local. Va trebui să purtați o orteză, care vă va împiedica să vă folosiți membrul superior. Va fi nevoie să respectați restricțiile care se impun. După aceea, va trebui să începeți un program de reabilitare pentru a recâștiga, în cel mai scurt timp posibil, funcționarea normală a brațului”, transmite fizioterapeutul Radu Butu.

Programul de recuperare în instabilitatea umărului

Reabilitarea în cazul instabilității umărului urmărește restabilirea funcționalității articulației umărului, iar intervenția timpurie ne oferă posibilitatea de a executa anumite tehnici în vederea îmbunătățirii mișcării de rotație. Procesul de recuperare este compus din cinci etape:

Etapa I (4 săptămâni post-operator)

După ce veți renunța la orteză, veți rămâne cu un edem și contracturi musculare, însă foarte probabil, nu veți mai avea dureri. Fizioterapeutul va încerca să reducă contracturile apărute și veți începe exercițiile de mobilizare, active și pasivo/active.

Etapa II: Recuperarea completă a mobilității (săptămânile 4-5 post-operator)

• Principalul obiectiv al acestei etape este să redăm mobilitatea completă a umărului, astfel încât să vă puteți desfășura activitățile zilnice (condus, spălat, mâncat, etc.)

Etapa III: Recâștigarea forței musculare (săptămânile 5-8 post-operator)

• După ce ați recăpătat complet mobilitatea, veți începe să lucrați la creșterea forței musculare, de la nivelul întregii structuri a articulației umărului, corectând chiar și dischineziile prezente înainte de intervenție, prin creșterea forței brațelor și cu ajutorul exercițiilor de stretching (întindere), asistate de fizioterapeut.

Etapa IV: Recâștigarea propriocepției (săptămânile 7-9 post-operator)

• Umărul și-a recăpătat forța musculară și acum vom începe să punem presiune pe el în toate direcțiile sale de mișcare. Vom face exerciții care să îmbunătățească controlul neuro-muscular și care îl vor pregăti pentru etapa următoare.

Etapa V: Reeducarea mișcărilor specifice sportului practicat (săptămânile 8-12 post-operator)

• Acum veți începe să redescoperiți mișcările specifice sportului practicat. În această etapă veți face exerciții de aruncare/prindere, progresând de la obiecte de dimensiuni mici, la altele de dimensiuni mai mari.

Majoritatea persoanelor care suferă o luxație a umărului, își recapătă funcția completă a articulației cu ajutorul fizioterapiei, ne asigură Radu Butu.

foto: Radu Butu