Potrivit fizioterapeutului Radu Butu, rupturile cronice sunt cele care s-au produs în urmă cu cel puțin 4 săptămâni. Cronicizarea rupturilor se poate produce fie din cauza faptului că tratamentul conservator a eșuat, fie din cauza unui diagnostic greșit. Examenul RMN ajută la diferențierea rupturilor complete de cele parțiale.

Cauze

O ruptură a capului lung al bicepsului brahial poate apărea atunci când mușchiul este contractat puternic. Contracția puternică a mușchiului poate suprasolicita tendonul bicepsului și poate provoca ruperea acestuia. Este mai frecventă în rândul bărbaților cu vârsta peste 40 de ani, care suferă de durere cronică cauzată de sindromul de impingement sau au antecedente de tendinopatie (inflamarea tendonului) a bicepsului. Acest lucru degenerează tendonul și îl suprasolicită. Ruptura lui apare mai des după un efort intens și este asociată, la persoanele în vârstă, cu afecțiuni ale coafei rotatorilor (mușchii care ajută la stabilizarea articulației umărului).

Simptome

• Pacienții care suferă o ruptură a capului lung al mușchiului biceps simt o durere ascuțită în umăr, frecvent însoțită de un zgomot sau de senzația că ceva s-a rupt.
• Unii pacienți au dureri în timpul activităților ce presupun ridicarea brațului deasupra capului sau mișcări repetate din cot, în timp ce alți pacienți au dureri minime în partea din fața a umărului, care se înrăutățesc pe timpul nopții.

De obicei, mușchiul se „lasă” în partea inferioară a brațului, rezultând o deformare numită „deformarea lui Popeye”. Bicepsul va fi, de asemenea, semnificativ slăbit și se observă în mod normal vânătăi considerabile, la scurt timp după leziune. Alte simptome mai pot include:

• rigiditate
• spasme și slăbiciune musculară
• rază de mișcare redusă
• furnicături și amorțeală

Tratamentul conservator. Fizioterapia

Radu Butu spune că tratamentul conservator este indicat pacienților de vârstă medie sau celor mai în vârstă și celor care nu au nevoie de un grad mare de supinație a brațului (să rotească fața palmei în sus), în timpul activităților zilnice. În prima fază este recomandată o perioadă de repaus, urmată de exerciții care să mențină mobilitatea articulației umărului și a cotului.

Tratamentul conservator durează între 4 și 6 săptămâni și constă în exerciții ce ajută la îmbunătățirea mobilității articulației umărului, urmate de exerciții de stretching și forță musculară.

• Majoritatea pacienților se pot întoarce la muncă după 2-3 săptămâni de recuperare, însă va fi nevoie de anumite ajustări la locul de muncă.
• Forța și mobilitatea completă sunt obținute după o perioadă de 8 săptămâni
• În mod normal, nu mai sunt restricții în ceea ce privește mișcările brațului, însă deformarea Popeye va rămâne.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical presupune folosirea unor ancore, șuruburi sau alte materiale resorbabile pentru a fixa capătul rupt al mușchiului în spațiul subscapular. După intervenția chirurgicală va fi nevoie să purtați o orteză care să susțină brațul, pentru a permite vindecarea. Veți putea face doar mișcări pasive (mișcări efectuate cu ajutor, fără a folosi mușchiul afectat). Recuperarea medicală după intervenția chirurgicală durează mai mult decât în cazul tratamentului conservator (peste 2 luni, în funcție și de tipul de activitate practicat de fiecare pacient în parte).

• Tratamentul conservator este preferat în cazul pacienților în vârstă, dar și în cazul celor care nu au nevoie de forța maximă în mișcarea de supinație.
• Intervențiile chirurgicale sunt recomandate mai ales persoanelor tinere și active, celor care nu doresc, din motive estetice, să rămână cu semnul lui Popeye, apărut după ruptura mușchiului, dar și celor care au nevoie de forță completă la nivelul brațului.

Butu afirmă că fizioterapia joacă un rol decisiv, atât în cazul tratamentului conservator, cât și după intervenția chirurgicală, în cazul rupturilor de cap lung al bicepsului brahial.

Pe aceeași temă:

FOTO. Luxația umărului. Cum se tratează și câte etape are programul de recuperare