Fasceita plantară (în prezent denumită durere plantară a călcâiului) este rezultatul degenerării fibrelor de colagen din fascia plantară, la nivelul inserției acesteia pe osul călcâiului (calcaneu), precum și al țesuturilor din jur.

În mod tradițional, afecțiunea era cunoscută sub numele de „fasceită” — conținând „ită” —, deoarece se credea că are un mecanism inflamator. Cu toate acestea, noi descoperiri au caracterizat afecțiunea prin absența celulelor inflamatorii, prin urmare, este considerată degenerativă și nu o patologie inflamatorie. Ca atare, „fascioza” sau „fasciopatia” sunt din ce în ce mai des folosite pentru a se referi la această afecțiune. Durerea plantară a călcâiului este cea mai frecvent întâlnită afecțiune dureroasă la nivelul piciorului.

Fascia plantară joacă un rol important în biomecanica normală a piciorului și este importantă în asigurarea suportului pentru arcul piciorului și în asigurarea absorbției șocurilor.

Patologia este caracterizată de o durere ascuțită cu debut subtil în lateralul călcâiului, de la marginea fasciei plantare mediale până la inserția pe tuberozitatea medială calcaneană, care se agravează odată cu susținerea greutății și după perioade de repaus.

Există multe cauze diferite pentru durerea în călcâi, nu doar fascia plantară. De aceea, termenul de durere plantară a călcâiului este mai potrivit, pentru că include toate posibilele probleme din acea zonă (în jurul osului calcâiului). Adesea se prezintă ca o leziune de suprasolicitare, în principal din cauza solicitărilor repetitive care provoacă microrupturi ale fasciei plantare, dar poate apărea ca urmare a unui traumatism sau a altor cauze multifactoriale.

Există mulți factori de risc pentru durerea de călcâi:

• Mișcarea de ridicare a piciorului în sus (dorsiflexia) și mișcarea de întindere a degetului mare sunt ușor limitate

• Creșterea amplitudinii de flexie plantară

• Diformități ale piciorului cav sau al piciorului plat. Pes planus (picior plat) înseamnă că bolta piciorului este lăsată. Din cauza asta, fascia plantară este întinsă și solicitată mai mult la locul unde pornește din călcâi. Pes cavus (picior scobit) înseamnă că bolta piciorului este prea înaltă și rigidă. În acest caz, călcâiul primește șocuri mai mari la mers, pentru că piciorul nu „amortizează” bine impactul.

• Dacă piciorul se înclină prea mult în timpul mersului sau alergării, fie spre interior, fie spre exterior, poate apărea suprasolicitare.

• Activități de impact/purtare a greutății, cum ar fi statul în picioare prelungit, alergarea, săriturile.

• Încălțăminte necorespunzătoare.

• Indicele de masă corporală (IMC) crescut

• Prezența unui pinten subcalcanean.

• Dacă mușchii gambei și ai tălpii sunt fie prea încordați, fie prea slabi, piciorul nu funcționează corect și poate apărea durere. Poate apărea durere la apăsare în zona din față și spre interior a călcâiului (osul calcaneu), durere la primii pași dimineața sau disconfort după mișcare.

Durerea cauzată de fasciita plantară este evidentă în special în timpul dorsiflexiei degetelor de la picioare, ceea ce întinde și mai mult fascia plantară. Prin urmare, orice activitate care crește întinderea fasciei plantare – cum ar fi mersul desculț fără suport pentru arc, urcatul scărilor sau mersul pe degetele de la picioare – poate exacerba durerea.

Examinarea clinică va lua în considerare istoricul medical al pacientului, activitatea fizică, simptomele durerii de picioare și multe altele.

Ce poți face dacă ai astfel de dureri:

• Gheața după activități va ajuta la ameliorarea durerii.

• Masaj cu fricțiune profundă al arcului plantar și al inserției.

• Se pot prescrie inserții pentru încălțăminte

• Educația pacienților cu privire la întinderea corectă a fasciei plantare, tendonului lui Ahile și a mușchilor

Chirurgia ar trebui să fie ultima opțiune dacă acest proces a devenit cronic și alte terapii mai puțin invazive au eșuat. Este important ca tehnicile avansate și invazive să fie combinate cu terapii conservatoare.

Un instrument important este educația pacientului:

Pacienții trebuie informați că simptomele pot dura săptămâni sau chiar luni pentru a se ameliora.

Aceștia trebuie să urmeze instrucțiunile furnizate de fizioterapeut, cum ar fi repausul inițial de la activitățile exacerbante, aplicarea de gheață pe zona dureroasă și efectuarea de exerciții de stretching pentru mușchii gambei și plantari.

Stretchingul ar trebui să includă fascia plantară și complexul gastrocnemius-soleus.

Modalități terapeutice pentru gestionarea durerii cauzate de fasciita plantară:

• Crioterapie

• Terapie cu unde de șoc extracorporală (ESWT)

• Terapie cu laser de intensitate scăzută (LLLT)

• Terapie tecar și terapie cu laser de înaltă intensitate (HILT)

Uite câteva exerciții pe care le poți face pentru a diminua simptomatologia:

Stretching pentru fascia plantară

• Stai pe scaun și pune piciorul afectat peste celălalt genunchi.

• Trage ușor de degetele piciorului spre tine până simți întindere în talpă.

• Ține 15–30 secunde, repetă de 3–5 ori.

Rulare pe minge

• Pune o minge mică (de tenis sau chiar o sticlă rece) sub talpă.

• Rulează încet înainte și înapoi 2–3 minute.

• Ajută la relaxarea țesutului și reduce inflamația.

Stretchingpentru tendonul lui Ahile

• Sprijină-te de un perete.

• Ține piciorul afectat în spate, călcâiul pe sol.

• Îndoaie genunchiul din față până simți întindere în gambă.

• Menține 20–30 de secunde, repetă de 3 ori.

Ridicări pe vârfuri

• Stai în picioare și ridică-te încet pe vârfuri.

• Revino lent.

• Fă 10–15 repetări, 2–3 serii.

În concluzie, fasciita plantară este o afecțiune frecventă, dar gestionabilă, dacă este abordată corect și din timp. Prin combinarea exercițiilor de întindere și întărire, a unui stil de viață adaptat și a unei încălțăminte adecvate, majoritatea pacienților pot obține o ameliorare semnificativă a simptomelor. Cheia rămâne consecvența și atenția la semnalele corpului, deoarece ignorarea durerii poate prelungi recuperarea. Cu răbdare și îngrijire corespunzătoare, revenirea la activitățile zilnice fără disconfort este un obiectiv realist.