Poate începe cu ceva aparent banal: o jenă în genunchi atunci când urci scările, o durere după o zi în care ai stat mult pe scaun sau acel zgomot pe care îl auzi când te ridici din ghemuit. Uneori apare senzația că genunchiul „scârțâie”, alteori durerea este atât de discretă încât este ignorată luni întregi.

Termenul poate suna îngrijorător, mai ales atunci când este asociat cu ideea de „cartilaj distrus”, dar în realitate, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Condropatia descrie o afectare a cartilajului articular, iar severitatea acesteia poate varia foarte mult. Nu orice condropatie înseamnă artroză avansată și, mai ales, nu orice genunchi care pocnește are o problemă gravă de cartilaj.

Ce este, de fapt, condropatia patelară?

Cartilajul articular este țesutul neted și elastic care acoperă suprafețele osoase din interiorul articulației. Rolul său este de a permite o alunecare cât mai ușoară între oase și de a contribui la distribuirea forțelor care apar atunci când mergem, alergăm, sărim sau ne ridicăm de pe scaun.

Problema este că acest țesut nu are aceeași capacitate de vindecare ca alte structuri ale organismului. Cartilajul articular este slab vascularizat, iar atunci când este supus unor solicitări repetate sau unor traumatisme, procesele de reparare sunt limitate.

Condropatia reprezintă o modificare sau deteriorare a cartilajului articular. Poate fi întâlnită la nivelul mai multor articulații, însă genunchiul este una dintre cele mai frecvente localizări. În cazul genunchiului, afectarea poate apărea pe suprafețele articulare ale femurului, tibiei sau rotulei. De aceea, uneori medicul poate vorbi despre condropatie femuro-tibială, iar alteori despre afectarea cartilajului femuro-patelar.

Cum ajunge cartilajul să fie afectat?

Uneori, condropatia apare după un traumatism. O lovitură puternică, o luxație de rotulă, o leziune de menisc sau o intervenție chirurgicală la nivelul genunchiului pot modifica mecanica articulației și pot influența modul în care sunt distribuite forțele.

În alte situații, problema apare treptat din cauza repetării acelorași mișcări; suprasolicitarea, anumite dezechilibre musculare sau modificările axului membrului inferior pot contribui la o încărcare neuniformă a suprafețelor articulare.

Un exemplu foarte frecvent este articulația femuro-patelară, pentru că rotula trebuie să alunece într-un șanț al femurului în timpul flexiei și extensiei genunchiului. Dacă mecanica acestei mișcări este modificată, presiunile exercitate asupra cartilajului pot crește.

Condropatia nu este exclusiv o problemă a persoanelor vârstnice; poate apărea de asemenea și la persoane tinere, inclusiv la cele active fizic sau la sportivi. Vârsta este doar unul dintre factorii care pot influența sănătatea cartilajului.

De ce doare dacă problema este în cartilaj?

Cartilajul articular în sine nu este bogat în terminații nervoase, iar durerea nu apare pur și simplu pentru că „s-a uzat cartilajul”. Durerea articulară este influențată de structurile din jur și de modul în care articulația reacționează la încărcare. Inflamația sinovialei, osul subcondral, capsula articulară și alte țesuturi periarticulare pot contribui la apariția simptomelor. Din acest motiv, două persoane cu modificări asemănătoare pe RMN pot avea experiențe complet diferite. Una poate avea dureri importante, în timp ce cealaltă poate să nu simtă aproape nimic.

Cum se manifestă?

Printre manifestările care pot însoți condropatia se numără durerea, sensibilitatea la nivelul genunchiului și crepitațiile – senzația de pocnit, frecare sau „scrâșnet” în timpul mișcării. Totuși, crepitațiile nu sunt specifice condropatiei și pot apărea și în absența unei leziuni importante a cartilajului.

Simptomele diferă în funcție de localizare și severitate, dar există câteva situații întâlnite frecvent. Durere articulară, cel mai frecvent la nivelul genunchiului, care poate apărea sau se poate accentua la încărcare:

• la urcat sau coborât scări

• la genuflexiuni

• când ne ridicăm de pe scaun

• după perioade mai lungi în care genunchiul a stat îndoit.

Un simptom destul de caracteristic pentru problemele femuro-patelare este durerea după stat prelungit pe scaun, cu genunchiul îndoit.

În formele mai simptomatice pot apărea și episoade de umflare, rigiditate sau toleranță redusă la activități care înainte erau făcute fără probleme.

Condropatie nu înseamnă automat artroză

Condropatia descrie o afectare a cartilajului.

Artroza este o boală articulară degenerativă mai complexă, în care pot fi implicate cartilajul, osul subcondral, sinoviala și alte structuri ale articulației.

O persoană poate avea modificări de cartilaj fără să aibă o artroză avansată. De aceea, formularea „am cartilajul uzat, deci am artroză” este o simplificare care poate crea mai multă teamă decât claritate.

Care este diferența dintre condropatie și condromalacie?

Când spunem condropatie, spunem că există o afectare a cartilajului articular. Poate fi de diferite grade și poate avea cauze diferite: traumatisme, suprasolicitare, instabilitate, modificări biomecanice, procese degenerative.

Condromalacia se referă la un anumit tip de afectare a cartilajului. Termenul este folosit în special pentru cartilajul de pe fața posterioară a rotulei, de unde și denumirea foarte cunoscută de condromalacie patelară. În această situație, cartilajul își pierde din proprietățile normale, putând deveni mai moale, neregulat și ulterior putând prezenta fisuri sau defecte mai profunde.

Ce rol are RMN-ul?

RMN-ul poate oferi informații foarte utile despre starea cartilajului și despre celelalte structuri ale genunchiului: menisc, ligamente, os, tendoane și țesuturi moi. În funcție de aspectul cartilajului, medicul poate descrie diferite grade de afectare, de la modificări superficiale până la leziuni mai profunde.

Un raport care spune „condropatie” nu ne spune singur cât de mult trebuie să doară genunchiul și nici nu stabilește automat ce tratament este necesar. Contează unde este leziunea, cât de extinsă este, ce simptome există și, mai ales, cum funcționează genunchiul.

Se poate reface cartilajul?

Aceasta este probabil una dintre cele mai frecvente întrebări.

Cartilajul articular are o capacitate limitată de regenerare spontană. Asta nu înseamnă însă că diagnosticul de condropatie este o sentință și că singura soluție este operația.

Obiectivul tratamentului este, în primul rând, să reducă simptomele, să îmbunătățească funcția articulației și să controleze factorii care contribuie la suprasolicitare. Iar aici kinetoterapia poate avea un rol foarte important.

Cum se tratează?

La condropatie, tratamentul nu înseamnă automat „repararea cartilajului”. Obiectivul principal este reducerea durerii, îmbunătățirea funcției și controlul încărcării articulației, în funcție de cauza și severitatea afectării.

Tratamentul condropatiei

1. Kinetoterapia – baza tratamentului conservator

În majoritatea cazurilor simptomatice, exercițiul terapeutic este foarte important deoarece musculatura trebuie menținută activă. Programul se adaptează localizării și severității leziunii și poate urmări:

• întărirea cvadricepsului

• întărirea musculaturii șoldului și fesierilor

• îmbunătățirea controlului membrului inferior

• creșterea mobilității acolo unde există limitări

• îmbunătățirea propriocepției și a controlului neuromuscular

• creșterea progresivă a toleranței la efort.

Un genunchi protejat permanent de orice efort nu devine neapărat un genunchi mai sănătos, din contră, scăderea forței musculare poate reduce capacitatea organismului de a controla și distribui solicitările mecanice.

Ideea nu este să „forțăm cartilajul să se regenereze”, ci să facem articulația mai puternică și mai capabilă să suporte încărcarea.

2. Modificarea temporară a activității

Dacă anumite activități provoacă durere — alergare, sărituri, genuflexiuni profunde, urcat multe scări — acestea pot fi reduse temporar sau modificate. Ulterior, încărcarea se crește progresiv, pe măsură ce simptomele permit.

3. Controlul greutății corporale

În cazul persoanelor cu exces ponderal, scăderea în greutate poate reduce încărcarea mecanică asupra genunchiului și poate contribui la ameliorarea durerii și funcției.

4. Tratamentul medicamentos

În funcție de simptome și de recomandarea medicului, pot fi utilizate analgezice sau antiinflamatoare. Acestea au rolul de a controla durerea și inflamația, nu de a „reconstrui” cartilajul.

5. Infiltrații

În anumite situații, medicul ortoped poate lua în considerare infiltrații intraarticulare, în funcție de diagnostic, simptome și răspunsul la tratamentul conservator. Alegerea substanței și indicația trebuie individualizate.

6. Tratamentul chirurgical

În cazul unor leziuni importante, persistente sau asociate cu alte probleme mecanice, ortopedul poate lua în calcul proceduri chirurgicale. Alegerea depinde foarte mult de dimensiunea și localizarea leziunii, vârsta pacientului, nivelul de activitate și existența altor leziuni ale genunchiului.

Diagnosticul de condropatie nu înseamnă automat operație și nici interdicția de a face sport. În multe situații, tratamentul conservator, bazat pe exercițiu terapeutic și gestionarea progresivă a încărcării, reprezintă prima abordare.

De ce contează kinetoterapia?

Un genunchi nu funcționează izolat. Modul în care este încărcat depinde de forța și controlul muscular, mobilitatea articulațiilor din jur, coordonare, greutate corporală, nivelul de activitate și tipul mișcărilor efectuate.

Un program de kinetoterapie bine ales poate urmări întărirea musculaturii coapsei și a șoldului, îmbunătățirea controlului membrului inferior, creșterea toleranței la efort și revenirea progresivă la activitățile dorite.

În cazul problemelor femuro-patelare, de exemplu, este frecvent importantă atât musculatura cvadricepsului, cât și cea a șoldului și a trunchiului. Exercițiile nu trebuie însă alese după o rețetă universală. Un exercițiu potrivit pentru o persoană poate fi prea solicitant pentru alta.

Nici repausul total nu este, de regulă, soluția ideală, dar nici ideea de „trebuie să trec prin durere ca să mă vindec” nu este corectă. Încărcarea trebuie adaptată capacității actuale a articulației și crescută progresiv.

Când ar trebui să cerem ajutor?

O durere care persistă, se agravează sau începe să limiteze activitățile obișnuite merită evaluată. La fel și umflarea repetată a genunchiului, senzația de blocaj, instabilitatea sau apariția simptomelor după un traumatism. Cel mai important este să nu așteptăm ca problema să devină severă pentru a începe să o abordăm.

Condropatia nu trebuie privită nici cu panică, nici cu indiferență. Cartilajul nu este un țesut pe care îl putem „repara” simplu printr-un singur exercițiu sau printr-un tratament-minune, dar sănătatea unei articulații înseamnă mult mai mult decât grosimea cartilajului văzută pe un RMN.

În multe situații, ceea ce face diferența este capacitatea de a înțelege de ce genunchiul este suprasolicitat, de a adapta activitatea și de a construi treptat o articulație mai puternică și mai tolerantă la efort.

Pentru că un diagnostic de condropatie nu ar trebui să însemne „nu mai ai voie să faci nimic”, ar trebui să însemne că trebuie să înveți din nou cum să-ți folosești genunchiul.