Declanșatorul principal este Fel d 1, o proteină produsă în glandele salivare și sebacee ale pisicii. Atunci când pisica se toaletează, acest alergen ajunge pe blană și, ulterior, se răspândește în aer, pe haine și pe mobilier. Este atât de fin și ușor încât poate pluti în aer ore întregi.

Pe lângă Fel d 1, pisicile produc și alte proteine cu potențial alergenic, precum Fel d 2 sau lipocalinele (ex. Fel d 4). În unele cazuri, acestea pot provoca reacții încrucișate cu alte surse alimentare, un exemplu rar, dar documentat, este așa-numitul „sindrom pisică–porc”, în care persoanele sensibile la Fel d 2 pot reacționa și la carnea de porc, din cauza similarității structurale a proteinelor.

Veștile bune vin din zona de cercetare, și anume există deja hrană specială pentru pisici, îmbogățită cu anticorpi IgY anti-Fel d 1, obținuți din ou. Aceștia neutralizează proteina alergenică în saliva pisicii, reducând cantitatea care ajunge în mediul casei. Primele studii indică o scădere a nivelului de alergen și, pentru unii pacienți, ameliorarea simptomelor.

Măsuri practice de reducere a expunerii

Până la soluții definitiv validate, medicii recomandă câteva măsuri simple, dar eficiente:

• aerisire frecventă
• aspirator cu filtru HEPA
• limitarea accesului pisicii în dormitor
• spălarea regulată a textilelor
• tratamente medicamentoase prescrise de specialist
• imunoterapia alergen-specifică, acolo unde este indicată

Specialiștii asociației subliniază că alergia la pisică nu este întotdeauna o „condamnare” la a renunța la animalul de companie. Cu diagnostic corect, măsuri de protecție și soluții adaptate fiecărui caz, conviețuirea este posibilă.