Declar deschise lucrările Congresului, dau cuvântul tovarăşului Adrian Năstase .
2005 a fost un an politic greu, pentru întreaga clasă politică. La fel ca şi pumnii pe care unii deputaţi şi i-au împărţit, în premieră, chiar de la tribuna Parlamentului –
M-a înjurat de mamă şi mi-a dat un pumn!
O dovadă în plus că, în politică, nu ai mamă, nu ai tată.
Aveţi grijă pe mâinile cui daţi acest partid!
Frustrarea este una, disciplina de partid e alta…
Nici nu ştii…cît de mic începi să fii!
Eu nu voi permite în PRM să se întâmple ce s-a întâmplat în PSD. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Ion Iliescu… l-au transformat într-o minge medicinală! + Cât despre mine, eu nu uit ce am promis: dacă ajung la putere, în 48 de ore, voi umple puşcăriile din ţara asta!
Alţii au fost la un pas să treacă direct la soluţia finală.
Dacă nu vă găseam muncind, vă, vă… vă omoram!
2005 a fost un şi un an al dezvăluirilor.
Situaţia a fost mult mai complicată, dpdv politic: cel care ne-a inundat, pe noi şi familia Băsescu, a fost Văcăroiu .
A fost un an cu reuşite, dar şi cu eşecuri…
Domnilor, suspendăm şedinţa! Nu am făcut nimic!
Domnilor, m-am săturat să vin în parlament şi să mimez democraţia! Eu mai am şi alte treburi!
În fine, 2005 a fost un an în care, politicienii români şi-au recunoscut propriile limite.
Cred că George Bush e puţin mai haios decât mine, hă, hă, hă!
Trimite articolul
X
anda-ramona says: sunt amuzante textele acelea dar am o comletare si aceea ca prea mult s-a legat presa de basescu si nu numai si televiziunile. saracu nu-i ajungea opozitia.