Știi pandantivele alea cu un gândac verde-auriu prins în chihlimbar? Asta e impresia pe care o poata induce Aradul cuiva care descinde, după mai multă vreme, acolo. Și nu, nu este vorba despre caniculă, ci despre o senzație de imobilitate, de amorțire în afara timpului, o letargie care pare a-și fi întins tentaculele peste viața economică, socială, culturală a orașului, peste sublim-absenta viață de noapte (sau de zi), pe străzi, în parcuri și chiar în lenea cu care curge Mureșul. Până și aranjamentele florale din fața Primăriei par tributare anilor ’80 sau unui stil vag atemporal… Și deodată, bum: un Arad Undergound, trepidant, ambițios, ireverențios chiar, creativ și atractiv. Un Arad teatral creat, de fapt construit, de un om și echipa lui.

Orașul de sub oraș: Underground Arad

„Soldatul Underground”, cum l-a numit unul dintre cei mai talentați tineri jurnaliști locali, este Ovidiu Balint, cel care a fondat Festivalul Underground în 2013 și a reluat organizarea evenimentului în urmă cu trei ani. Ediția a XVI-a s-a desfășurat între 19 și 28 iunie 2026 și a propus, sub genericul „Protest”, 50 de evenimente: 36 de spectacole din România, Franța, Mexic, Spania, Ungaria, plus o cine-secțiune de 14 filme independente. Un program de arte performative divers, teatru – dramatic, postdramatic, experimental, muzică, dans contemporan, acrobație, păpușerie, spectacole și ateliere pentru copii, comicărie, impro-shows, debuturi, dar și nostalgie, monodrame, ateliere creative incluzive, lecturi performative: toate fac din Underground Festival o foarte generoasă platformă, una dintre atât puținele în România, dedicată exclusiv teatrelor independente, micuței și neverosimil de ignorate „industrii creative” a artelor performative din România.

Spectacolele s-au desfășurat în sala Teatrului de Marionete, în splendidul Palat Hirschl / Teatrul Vechi, în clubul Flex, la Mall, în outdoor în piața centrală, La Băncuțe, în tramvai, cu un vizibil efect de regenerare urbană prin teatru, de care orașul are atâta nevoie! Festivalul nu are încă publicul pe care îl merită, însă cel pe care și l-a fidelizat deja este curios, implicat, combativ. Sincer și obiectiv, în ternul peisaj cultural arădean existența unui festival precum Underground e fenomenală, aproape un mic miracol. Cu atât mai mult cu cât în acest an nici festivalul de teatru clasic nu a mai avut loc, festivalul Euromarionete a sucombat de mulți ani, la fel și festivalul de „teatru nou”.

Festivalul de Teatru Underground, organizat de mArta Hub Cultural cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Arad, are și o componentă oncurențială, dar pentru că lista oficială a premiilor nu a fost anunțată de organizatori, iată „topul” autorului pentru această ediție:

• Rostopasca, de Alex Tocilescu, producție a Asociației Hearth din București, captivant show hip-hop/trap despre grupul artistic omonim, un fenomen underground spectaculos în România anilor ‘90
• Killthe Fucking Bill (s), un proiect experimental, autoreferențial, de cercetare și performativ al actriței Adriana Butoi, un protest artistic curajos față de politicile culturale și falsele ierarhizări
• triluREELu, performance al dansatorilor MihaelaDancs & Vald Benescu, despre halucinanta realitate virtuală a noii sensibilități adaptate să „înoate” în imensitatea oceanurilor de reels
• Oxygen, manifest teatral al Asociației Bloom din Brașov, cu minunatul text apocaliptic al lui Ivan Vîripaev, pe muzică electronică
• Within a Thousand Suns, un experiment coregrafic radical, cu role inline și cârje, al companiei Slippery Art Project din Paris
• Lightingmy city up, distopia SF, după un comics de Vlad Cadar, a tinerei companii timișorene C4C, regia Nana Balint

Pe lista de emoții, plăceri, bucurii festivaliere se mai află reîntâlnirea, în spectacolul-lectură „Flașneta&Barbarii”, cu Ovidiu Ghiniță, unul dintre cei mai mari actori arădeni din toate timpurile, și spectacolele „DJ Shuffle – O poveste bănățană” – de Ovidiu Zimcea, „Zeul Măcelului” al companiei Punct&Virgulă (Timișoara), în regia Jasminei Mitrici, tinerii actori ai Universității de Arte din Târgu Mureș în spectacolul„”H de la A la Z”, dar și vechii prieteni de la Kooperativa Timișoara, cu „Știri despre agregate și șuruburi”.

 

Din „litoralul ardelean” am mai rămas doar amintirea

Altminteri, viața estivală arădeană pare să se învârtă în jurul festivalului berii, ale cărui piramide-afiș împânzesc orașul. Și, desigur, în ștrandul Neptun, unde zilele toride sunt mai ușor de suportat. La începutul anilor ’90, ștrandul din Arad era o mică „Mamaia”, un soi de litoral ardelenesc întins pe kilometri, de-o parte și de cealaltă a Mureșului. Zeci de terase și restaurante, cluburi de noapte de toate felurile, căsuțe de camping, concerte, spectacole, petreceri și mii de oameni zi de zi. N-au mai rămas, după 30 de ani, prea multe. Astăzi, singurul club de noapte de lângă ștrand stă părăginit și gol, cu anunțul deja ofilit că e de vânzare.

Ștrandul administrat de primăria arădeană mai are acum vreo 5 bazine, îngrijite, cu apa curată, dintre care unul, mai micuț, cu apă termală. Intrarea costă 33 de lei, brățara e verificată de un paznic, căci cititoarele de bare au sucombat demult, iar închirierea unui șezlong pentru toată ziua face 15 lei. Un DJ cu hituri disco și -un mic tun cu spumă sunt ”marea distracție” de weekend, peste săptămână e liniște, loc și tihnă. Dacă faci abstracție de mărcile și prețurile la bere în cele câteva, puține, birturi de la ștrand, te lași ușor pradă senzației că ai călătorit în timp sau că și ștrandul a rămas în afara timpului. Seara, prin centru, grupuri de adolescenți se fâțâie năuce de la un colț la altul, pentru că nu au unde sau nu știu unde să meargă. În centru, o singură, dar minunată librărie: „Corina”, cu o echipă de librari pasionată și dedicată și lăzi cu volume „la ieftineală”. Sunt, în schimb, multe prăvăli de kebab.

Nici vioi, nici adormit, nici murdar, dar nici foarte curat, nici aglomerat, nici pustiu, cumva nicicum, Aradul non-undeground pare captiv într-o capsulă atemporală, indolent și autosuficient, ca un pandantiv desuet.

Un ponei pe nume Elisei și cofetăria unde Dumnezeu îți dă tot

În orașul cu o poveste de 1000 de ani, căci prima atestare documentare datează din 1028, găsești și astăzi lucruri pe care în alte orașe rar sau deloc le poți vedea. Nu doar istoria zbuciumată care-a făcut din Arad capitlu, țarat sârbesc, pașalâc, oraș liber regesc, locul în care au fost decapitați 68 de nobili în secolul XII și -au fost executați cei 13 generali maghiari în secolul XIX; dar și orașul care-l are cetățean de onoare pe Franz Liszt, burgul unde au concertat Johann Strauss fiul, Pablo de Sarasate, Henryk Wieniawski, George Enescu și Béla Bartók; locul unde s-a ridicat prima fabrică ungurească de automobile, Marta, și prima fabrică de jucării din România, casa păpușilor Arădeanca.

Și azi, dacă te plimbi, ieșind din Underground, prin orașul torid și placid cu un gândac într-o capcană de chihlimbar, tot poți să dai peste ce nu prea ai cum vedea în alte orașe. Spre pildă, un ponei botezat Elisei, care paște zi de zi iarba din spatele Teatrului Slavici; o cofetărie pe al cărei perete, deasupra dulciurilor, scrie: „Dumnezeu îți dă totul”; înghețata „cu pasiune și piper” de la Bonjour; și, oricât de neverosimil ar suna, o insuliță de plastic, cu gazon fals și plante artificiale, pusă pe Mureș să atragă rățuștele sălbatice, dar la care nu s-a oprit vreodată vreo rață.

Dacă ceva din toate astea te tentează, e un moment bun să descinzi în Arad, înfruntând vipia și inerția. Chiar azi, acolo începe Discuția secretă: un eveniment de literatură contemporană, arte vizuale, film și muzică. A XVI-a ediție a Festivalului de literatură contemporană, curatoriată de Cătălin Lazurca, Emilia Faur și Márton Evelin, se desfășoară între 2 și 5 iulie, la Cafeneaua literară Joy’s . E un prilej minunat de șuetă culturală împreună cu Adriana Babeți, Marius Aldea, André Ferenc, Cristina Boncea, Ruxandra Burcescu, Mara Cioroianu, Alina Cobzac, Teodora Coman, Liviu Diamandi, Andrei Dósa, Mihai Grecu, Mugur Grosu, Ciprian Hord, Lázár Kinga, Ștefan Manasia, Dmitri Miticov, Nociv & Dodi, Philip Ó Ceallaigh, Bogdan Perdivară, Bogdan-Alexandru Stănescu, Jean-Lorin Sterian, Cătălin Șuteu, invitații ediției.

Vineri, 3 iulie, atmosfera de final al serii va fi asigurată de doi veterani ai muzicii electronice underground, Nociv & Dodi, iar sîmbătă, la party-ul de final, se va dansa pe muzica lui P.J.Lo (numele de scenă muzicală al scriitorului Jean-Lorin Sterian). Accesul publicului la Discuția secretă este liber, iar programul complet e disponibil AICI . Altminteri, până la toamnă când, cu puțin noroc, va fi un festival de film, Arad cultural ațipește iar.