Broşura în cauză, un catalog care a costat 30.000 de euro, a fost intitulată “Romania – Land of Culture”, însă, din paginile ce ar fi trebuit să susţină această titulatură, cititorul are şanse mici să înţeleagă mare lucru. Redăm ad literam un fragment din prezentarea făcută scriitorului Mircea Cărtărescu, într-un haos de cuvinte, ani, virgule şi majuscule. “He published the following books: headlight, windows, pictures, poems, book romaneasca, 1980, Poems of love, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1982, All, poems, book romaneasca, 1984; dream (in the next editions of Nostalgia) stories, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1989, Humanitas, Bucharest, 1993 (translated into French, German, Italian, Swedish, Norwegian, Spanish, Hungarian, English and Slovenian), Levant, epic poem, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1990, Humanitas, Bucharest, 1998; dream chimera, critical study, Litear, Bucharest, 1991, transvestite, Roman…”. În acest fel au fost redactate şi tipărite toate prezentările autorilor, cu termenul “roman” tradus “roman”, în loc de “novel”, “transvestite” pentru “Travesti” ori ”Cinema to me at home” pentru “Cinema la mine acasa”.
Aberaţiile din traducere sunt, uneori, cel puţin hilare. Despre scriitoarea Ioana Ieronim, de plidă, aflăm că “a citit engleză şi apoi a lucrat pentru Editurile Enciclopedice din Bucureşti pentru mulţi ani” (“she read English and then worked for the Encyclopaedic Publishing Houses in Bucharest for many years”). Iar despre Robert Şerban se scrie că “he debuted in 1994 with a volume of poetry naturally exaggerate”, în condiţiile în care verbul “a debuta” nu se traduce nicidecum în engleză aşa cum au făcut-o realizatorii broşurii. Pe lângă “poetry naturally exaggerate”, în prezentare se mai spune că Şerban scrie ştiri, această activitate fiindu-i răsplătită cu premii şi… ”cuvinte”.
Dacă, totuşi, curiozitatea cititorilor nu dispare după primele pagini, ei se pot bucura, spre finalul prezentării, de o scurtă istorie a Bucureştiului, în care, însă, sensurile sunt aproape imposibil de descifrat din pricina haosului semantic şi gramatical. Astfel, se pare că ”revoluţia Timişoarei şi Bucureştiului” este unul din evenimentele cele mai mediatizate care au marcat căderea totalitarismului în Europa, iar de atunci România şi-a regăsit democraţia, pe care o caută încă din Evul Mediu. De asemenea, ţara noastră este profund europeană datorită latinităţii sale (“deeply European through its Latinity”), dar şi o punte spirituală între Orient şi Occident. Bucureştiul, singura capitală din lume agresată în vreme de pace (“the only capital city in the world whose patrimony had ever been aggressed during peacetime, between the dictatorship years: 70s – 80s of the last century”), este plină de amprementele artei, de la post-bizantinism la cubism, după cum mai scrie în prezentare.
Ana Andreescu, consilier în Ministerul Culturii şi unul dintre coordonatorii proiectului, spune că responsabilitatea pentru catalog aparţine Centrului Cultural Sala Palatului, care a coordonat şi finanţat acest demers, chiar dacă această instituţie este subordonată ministerului. “Trageţi-l la răspundere pe directorul Sălii Palatului, ei au făcut broşurile”, a declarat Andreescu.
Standul României la Frankfurt, asigurat de Ministerul Culturii şi organizat în parteneriat cu Centrul Cultural Sala Palatului, a beneficiat de o suprafaţă generoasă - 140 de metri pătraţi, care a permis amenajarea unui loc de lectură şi întâlniri ale scriitorilor şi editorilor cu cititori şi omologi străini. Reprezentanţii ministerului, Ana Andreescu şi Ioan Matei, au oferit celor prezenţi informaţiile solicitate despre industria cărţii din România, iar pe o plasmă au fost proiectate, pe toată durata evenimentului, documentare şi imagini cu George Enescu, Constantin Brâncuşi, familia regală, scriitori şi Bucureştiul interbelic.
Potrivit unor vizitatori prezenţi la Târgul de Carte de la Frankfurt, standul României a fost destul de atractiv şi reprezentativ, însă personalul care ar fi trebuit să dea informaţii nu prea avea cunoştinţe de limbi străine. ”Arăta chiar bine (despre stand – n.r.). Era programată şi o discuţie cu Cărtărescu şi traducătorii lui, iar pe o plasmă se proiectau imagini din arhiva naţională de film, din perioada 1912-1914. Cei care puteau oferi informaţii, însă, se uitau şi ei la proiecţie când a venit un domn să întrebe, în engleză, cu cine de la standul României se poate discuta. Ei îi spuneau, în română, <staţi să vină doamna Andreescu, acum se întoarce>, şi se uitau la el aşteptând să plece”, sună impresiile pe acest subiect, postate pe internet.
Revenind la cei 30.000 de euro cheltuiţi pe catalogul “Romania – Land of Culture”, iată şi o posibilă concluzie la care au ajuns cei care au redactat textul acestuia: Ultimii 20 de ani sunt doar un fragment de cronologie, însă, pentru viaţa oamenilor ieşiţi din nopţile totalitarismului, această perioadă marchează renaşterea ţării şi regăsirea fraţilor şi verilor din Europa. (“For the long running history, twenty years are only a fragment of cronology, but for the life of a people escaped from the totalitarian nights this period of time marks the renaissance of the country, the finding of the European brothers and cousins once again”).
Sursa: Newsin
Citiți principiile noastre de moderare aici!