România, „lider” în UE la abandon școlar

Deși problema persistă de aproape două decenii, România nu a reușit să recupereze decalajul față de alte state europene, care au făcut progrese semnificative în aceeași perioadă. Analiza evidențiază că, la începutul anilor 2000, mai multe țări europene aveau situații comparabile sau chiar mai dificile decât România.

Între timp însă, state precum Malta, Portugalia, Spania sau Italia au reușit să reducă semnificativ abandonul școlar. În contrast, România a înregistrat o scădere inițială până în 2008, urmată de stagnare.

„România și-a redus rata de părăsire timpurie a școlii cu 23% între 2002 și 2008, dar de atunci a stagnat. În 2024, avea cea mai ridicată rată din UE (16%), mult peste media UE de 9%”, se arată în documentul UNESCO.

Discrepanțe regionale majore. Vestul țării, printre cele mai bune rezultate

Diferențele regionale din România sunt, de asemenea, foarte mari. Datele Eurostat arată că regiunile Sud-Est și Centru se află printre cele mai afectate din Uniunea Europeană, cu rate de 26,2%, respectiv 21,6%, de două până la trei ori peste media UE. La polul opus, București-Ilfov înregistrează doar 6,6%, iar regiunea Vest se apropie de acest nivel, cu aproximativ 8%, fiind printre zonele cu cele mai bune rezultate din țară.

Raportul subliniază că, în unele zone, situația s-a deteriorat în timp. De exemplu, regiunea Sud-Est a crescut de la 24% în 2002 la peste 26% în 2024, în timp ce alte regiuni au rămas la niveluri ridicate.

„Dar chiar și așa, imaginea generală este clară: România a înregistrat doar un progres limitat în reducerea excluziunii tinerilor din educație, chiar dacă există o variație mare între regiuni”, se mai menționează în document.

Care sunt cauzele

Specialiștii identifică mai multe cauze majore ale acestei situații. Printre acestea se numără subfinanțarea sistemului de educație, problemele din învățământul profesional și dificultățile de acces la educație pentru copiii din comunități vulnerabile, inclusiv pentru cei de etnie romă.

În ceea ce privește finanțarea, raportul arată că investițiile în educație au fost constant sub nivelurile recomandate la nivel internațional, ceea ce a afectat implementarea politicilor publice.

„România a dezvoltat o strategie națională cu privire la părăsirea timpurie a școlii în 2015, aliniată la cadrul Educației și Formării 2020. Și a cheltuit peste 2 miliarde de lei (500 de milioane de dolari) pe măsuri relevante până în 2021. În pofida unui design cuprinzător ce a acoperit măsuri de prevenție, intervenție și compensație, implementarea a fost fragmentată. (…)

Unele dintre aceste limitări sunt legate de subfinanțare, în condițiile în care cheltuielile publice pentru educație au fost în mod consistent sub pragurile internaționale (4% din PIB și 15% din cheltuielile publice totale), cu excepția unei scurte perioade între 2006-2009, când a fost atins doar pragul de 4% din PIB”, mai arată analiza UNESCO.

De asemenea, schimbările din sistemul de învățământ profesional au avut efecte negative. Desființarea Școlilor de Arte și Meserii în 2009 a îngreunat accesul elevilor din mediul rural la educație, contribuind la creșterea abandonului școlar în anii următori.

În cazul copiilor romi, raportul indică unele progrese în ultimii ani, însă persistă probleme majore legate de acces și segregare. Deși mai mulți elevi finalizează gimnaziul și liceul față de generațiile anterioare, aceștia sunt în continuare suprareprezentați în școli cu resurse limitate.

Totodată, procentul de copii romi cu vârste între 6 și 15 ani, din România, care mergeau la o școală unde cei mai mulți copii erau tot romi a crescut, de la 28% în 2016 la 43% în 2024.

Concluzia raportului este că, în ciuda strategiilor și a investițiilor realizate în ultimii ani, inclusiv prin fonduri europene, România nu a reușit încă să reducă semnificativ abandonul școlar.