Buna Vestire este una dintre cele mai vechi sărbători dedicate Maicii Domnului, având origini în primele secole creștine. Inițial, data celebrării varia, însă s-a stabilit să rămână pe 25 martie, la nouă luni înainte de Nașterea Domnului, sărbătorită pe 25 decembrie.

În tradiția populară, această zi este asociată cu sosirea primăverii și cu primul cântec al cucului, considerat vestitor al unor evenimente importante. Se spune că, dacă auzi cântecul cucului pe stomacul gol sau din spate, este semn rău.

Unul dintre cele mai importante obiceiuri este dezlegarea la pește, aceasta fiind prima zi din Postul Paștelui în care credincioșii au voie să consume pește, untdelemn și vin. Se spune că cei care mănâncă pește în această zi vor fi sănătoși și vioi tot anul.

Pentru noroc și rod bogat, în unele zone, pomii fructiferi sunt simbolic amenințați cu toporul și stropiți cu țuică. În Maramureș, gospodarii adună lucrurile de prisos și le dau foc, într-un ritual numit „Noaptea focurilor”, menit să alunge spiritele rele și să purifice spațiul.

Pe de altă parte, există și interdicții în această zi. Se spune că nu este bine să te cerți sau să porți supărare, pentru că astfel vei avea conflicte pe tot parcursul anului. De asemenea, este recomandat să nu se facă treburi grele în gospodărie, precum spălatul, cusutul sau măturatul, pentru a nu atrage ghinionul.

„Se spune despre un sfânt cu numele Ioan, că fiind apucat de-o furtună grea pe valurile Mării, cu toată încrederea s-a întors către Preacurata Maria, Maica Domnului, chemând-o într-ajutor. Și iată că în aceeași clipă s-au liniștit apele. Întocmai așa alergăm și noi acum, în aceste vremuri pline de necazuri, către această puternică ajutătoare. Alergăm cu încredere, știind-o puternică Mamă a lui Dumnezeu, alergăm cu dor, știind-o iubitoare Mamă a noastră, alergăm cu lacrimi de căință, știind-o scăparea păcătoșilor.

Valurile furioase ale unor vremuri grele izbesc biata viața noastră și-o poartă, ca și o luntre mică pe ape, și spuma lor veninoasă stropește în suflete și umple de frică toate inimile. Cine ar ști spune cu câte doruri, cu câte răni, cu câte boli sufletești, cu câte lipsuri și necazuri nu sunt cuprinse sufletele care aleargă la Ea ? Ea însă pe toate le ascultă, le primește, le îmbrățișează, le ajută: «Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese de la tine rușinat, Curată Născătoare de Dumnezeu», pentru că ea poate să ajute, și vrea să ajute.

Cine va ști măsura puterii Maicii lui Dumnezeu ? Căci ea într-adevăr este Maica Lui. Cine a fost ea mai înainte ? O smerită fecioară, neștiută de nimeni. Chiar nici cei mai apropiați nu o cunoșteau bine, căci ea petrecrea în singurătate. Și iată, i-a venit odată o solie de la însuși Dumnezeu. Înger strălucitor din Ceruri s-a coborât și cu cuvinte alese a cinstit-o. I s-a dat de știre că va fi Maica lui Dumnezeu; că va fi plină de strălucire și putere, plină de dar și de lumină, binecuvântată între toate femeile, cea mai curată, cea mai sfântă dintre toate ființele omenești.

Iar ea, cu smerenie plecându-și capul, a primit acea solie. Și de-atunci au început a alerga soliile peste toate ținuturile, iar cei ce credeau au venit la ea, la picioarele ei, se mărturiseau, cerându-i ajutorul. Iar locul ei s-a înălțat din micuțul sat Nazaret în slava Cerului; heruvimii și serafimii, acești îngeri preaînalți, îi slujesc ei. Atunci a cunoscut ea că iată, Dumnezeu, ca printr-o poartă va trece prin sânul ei fecioresc și se va face Om, făcând-o pe ea Mamă a Lui.

A cunoscut ea că iată vor veni de la răsărit și de la apus neamurile toate, și cu sufletul robit de păcat, cu inima sângerândă de răni, cuprinși și copleșiți de jale, de mâhnire, de amărăciune, de boli, de toate necazurile, vor veni înaintea ei și căzând în genunchi, cu ochii în lacrimi, vor rosti o singură vorbă: Mamă ! Către ea vor striga sufletele sfinte, ca și cele păcătoase, că ea le va fi leac și tămăduire tuturor. De aceea a rostit ea către înger: «Fie mie după cuvântul tău»”, ne-a transmis preot iconom-stavrofor Horia Țâru.