Reputaţia jurnaliştilor, scriitura profesionistă, uneori chiar savuroasă, zvonurile din branşă sunt câteva motive pentru care blogurile oamenilor de presă sunt accesate. Audienţa acestora însă nu este foarte mare, iar profilul suferă la capitolul poziţionare. Unii colegi de breaslă sunt refractari acestei idei.
Personal sau strict profesional? Este întrebarea la care trebuie să răspundă jurnaliştii-bloggeri care au intrat în rândul lumii virtuale. Cătălin Tolontan, Vlad Petreanu, Ioan T Morar, Eugen Istodor şi Adrian Tone sunt câteva voci din media care au avut curajul să intre în blogosferă. Fie să-şi continue meseria într-un spaţiu inedit, fie să uite de aceasta.
Sub umbrela intitulată „amardezi.ro”, blogul lui Vlad Petreanu, îşi fac loc atât postările ce ţin de domeniul profesional, cât şi observaţiile personale ale autorulu. El se descrie simplu, „jurnalist”. Savoarea textelor din rubrica „Texte în joacă”, subiectele diverse şi scriitura „jucăuşă” dau culoare blogului.
„Pentru un jurnalist vechi în breaslă, este o posibilitate ameţitoare de a se exprima în afara unor constrângeri organizaţionale”, mărturiseşte Vlad Petreanu. Pe blogul său, jurnalistul nu urmăreşte subiectele „fierbinţi” din media. El scrie, după cum singur declară, când simte nevoia să-şi descarce experienţele plăcute sau neplăcute. Nu are o ritmicitate constantă, tocmai pentru că „m-aş simţi sub contract”.
Blogul lui Petreanu nu caută să facă audienţă, de aceea nici publicul nu este targetat. „Cred că e bine de fiecare dată când cititorii reacţionează. Orice text se poate interpreta în mai multe feluri. Şi Cele Zece Porunci au trecut prin asta”, glumeşte Vlad Petreanu.
„Blogăritul” este o pasiune
Blogul lui Ioan T Morar este un amestec între problemele din media şi postări personale din locurile pe unde s-a plimbat. „Amestecul personal-public este destul de greu de delimitat atunci cînd eşti persoană publică. Nu scriu ce am mâncat sau ce pijamale mi-am cumpărat. Scriu lucruri adiacente scrisului meu, dar nu total diferite”, mărturiseşte Morar.
„Jurnalismul, e, totuşi, o profesie, în vreme ce «blogăritul» e o pasiune” adaugă acesta. „Şi înainte de internet erau „cetăţeni” care trimiteau scrisori ziarelor cu tot felul de subiecte. Şi, totuşi, ziarele au continuat să fie scrise de jurnalişti”. Colegul său de la Caţavencu, Eugen Istodor, e mai vechi în blogosferă: trei ani de scriitură, de interviuri inedite publicate online.
În stilul său caracteristic, Istodor spune că, în ceea ce priveşte blogul său, nu au existat foarte multe reacţii. „De obicei mi se întâmplă să nu primesc nicio reacţie la ceea ce fac în general. Nimănui nu i s-a părut neobişnuit. Am devenit şi eu banal.
Citesc şi tac. Îmi place că, oricât te bloguieşti, rămâne imaginarul colectiv să te nemurească”, spune, mai în glumă, mai în serios Istodor. Ceea ce îi oferă în plus blogul faţă de munca de jurnalist de la Cotidianul sau de la Academia Caţavencu este… “să exist”. Jurnalistul scrie la ziar, iar „omul maimuţă îşi aranjează frizura în oglindă, pardon pe blog. E de ajuns”, spune Istodor.
Adrian Ţone, redactor la agenţia de presă Mediafax, are un blog cu un caracter exclusiv profesional şi cu o frecvenţă de două postări pe săptămână. Socialul, sportul şi politica sunt domeniile care îl „macină” pe ţone pe blogul Mediafax. „Deşi sunt ziarist sportiv, majoritatea scrierilor de pe blog sunt din primele două domenii. Procentul de subiectivitate: 100%! Blogul mă ajută să defulez, e «stadionul» unde îmi arunc toate frustrările, ideile şi nemulţumirile.
Deşi blogul se numeşte «Dincolo de ştiri – Jurnalism & atitudine», eu nu consider că fac jurnalism acolo. Doar atitudine,” mărturiseşte Adrian Ţone. Cei care citesc blogul de pe Mediafax, după părerea jurnalistului, sunt „cei care deţin un calculator în dreptul ochilor legat la net”.
Oamenii citesc ca să-şi confirme opiniile
Blog de referinţă în lumea jurnaliştilor, cu identitate, cel al lui Tolontan, jurnalist la „Gazeta Sporturilor”, este strâns legat de domeniul media. Presa scrisă nu este singura temă pe care Tolontan o abordează. Televiziunea, publicitatea şi sportul îşi au locul pe blogul său.
Mai mult, acesta se poate considera o „sursă”: de câteva ori jurnalistul a oferit informaţii în legătură cu mişcări din piaţa de media (tranzacţia Prosport, noua funcţie a lui Teo Trandafir de la Romantica şi lista poate continua). „Am deschis blogul, împreună cu alţi colegi, acum un an.
Dar mi se pare că-l am de o viaţă”, spune Tolontan. O problemă pe care ziaristul o ridică este cea a dezinteresului cititorilor faţă de informaţia furnizată: „Am senzaţia tot mai acută că oamenii nu citesc ca să se informeze, ci ca să fie confirmaţi. Dacă te predai acestei comodităţi, cred că eşti pierdut ca jurnalist”.
Blogurile, o „fandoseală”
„O fandoseală” este părerea tranşantă a jurnalistului Cristian Tudor Popescu despre blogging în rândul ziariştior. Acesta consideră că „blogul este o formă de comunicare pe care o folosesc cei care nu au posibilitatea de a se exprima prin alte medii”. Popescu spune că, atât timp cât este jurnalist profesionist, nu simte nevoia să facă altceva decât ceea ce face în paginile cotidianului „Gândul”.
„Ar putea deveni un nou canal media, însă eu consider că este o fandoseală. La nivelul la care sunt acum blogurile nu sunt decât nişte bârfoteci care vehiculează tot felul de zvonuri, de ştiri false. Probabil că atunci când nu o sa mai fiu jurnalist profesionist o să îmi fac şi eu aşa ceva”, conchide directorul ziarului „Gândul”.
»Acum trei ani aveam senzaţia că îmbătrânesc şi că trebuie să fac ceva să ies din hârtie. Pentru mine, blogul e ca să se ştie că n-am murit.
Eugen Istodor
jurnalist şi scriitor
»După mai mulţi ani în care m-am ocupat de „lansări” şi „reorganizări”, am început să resimt absenţa plăcerii orgolioase a scriiturii, motivul principal pentru care am intrat în presă. Blogul îmi oferă această plăcere, fără complicaţii de producţie, distribuţie, politici editoriale sau obligaţii de ritmicitate.
Vlad Petreanu
fost director editorial Antena 3
»Blogul meu a apărut punctual legat de experimentul literar pe care l-am făcut, timp de două luni, în Noua Caledonie, unde m-am dus să scriu o carte care, prin internet, a ajuns acasă înaintea mea. Pentru a susţine acest proiect, am făcut blogul.
Ioan T. Morar
jurnalist şi scriitor
»La nivelul la care sunt acum blogurile nu sunt decât nişte bârfoteci care vehiculează tot felul de zvonuri, de ştiri false. Probabil că atunci când nu o să mai fiu jurnalist profesionist o să îmi fac şi eu aşa ceva.
Cristian Tudor Popescu
director Gândul
»Am deschis blogul, împreună cu alţi colegi, acum un an. Dar mi se pare că-l am de o viaţă. Industria comunicării este interesată de el. Cu prietenii am ceva probleme. Au început să fie precauţi, „nu se ştie niciodată ce dai pe blog”.
Cătălin Tolontan
redactor-şef „Gazeta Sporturilor”
Citiți principiile noastre de moderare aici!