Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa, inclusă de UNESCO în Lista Patrimoniului Mondial

Includerea Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în Patrimoniul Mondial a mai fost discutată şi la întrunirea de anul trecut a Comitetului UNESCO, ca extindere a poziţiei ocupate deja în Lista oganizaţiei de bisericile din nordul Moldovei. Comitetul a decis anul trecut să nu includă această biserică în Lista Patrimoniului Mondial, solicitând completarea documentaţiei. Consiliul Judeţean Suceava a alocat, în noiembrie 2009, comunei Suceviţa, fonduri de 50.000 de lei pentru finanţarea planului de urbanism general necesar pentru documentaţia de bază în vederea includerii Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în patrimoniul UNESCO.

Având zidurile exterioare acoperite în întregime, în secolele al 15-lea şi al 16-lea, cu picturi inspirate direct din arta bizantină, cele şapte biserici din nordul Moldovei sunt unice în Europa. Picturile sunt de o compoziţie excepţională, elegante, iar armonia culorilor se îmbină perfect cu împrejurimile rurale, potrivit site-ului UNESCO. Bisericile din Moldova au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial în 1993. Biserica Învierii completează acest complex. Zidurile interioare şi exterioare sunt în întregime decorate cu picturi datând de la sfârşitul secolului al 16-lea. Biserica este situată în interiorul Mănăstirii Suceviţa şi este singura care include o reprezentare a scării Sfântului Ioan Climax.

Din România, pe Lista UNESCO se află deja, alături de bisericile din nordul Moldovei (1993), Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (inclusă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

Tot duminică, la cea de-a 34-a convenţie a UNESCO ce are loc la Brasilia (Brazilia), în perioada 25 iulie – 3 august, Comitetul Patrimoniului Mondial a inclus în lista sa alte două extensii – Oraşul Graz – Centrul istoric şi Schloss Eggenberg (extensie a sitului “Oraşul Graz – Centrul istoric) (Austria) şi ansamblul paleolitic din Siega Verde (extensie a “siturilor de artă preistorice din Côa Valley”) (Portugalia, Spania).

Graz – Centrul istoric a fost inclus în Lista Patrimoniului UNESCO în 1999, iar extensia de anul acesta implică Schloss Eggenberg, castelul situat la aproximativ 3 kilometri la vest de centrul istoric al Graz. Schloss Eggenberg a fost construit după 1625, pe locul unui alt castel, ca reşedinţă oficială a ducelui Hans Ulrich von Eggenberg (1568 – 1634), una dintre cele mai mari personalităţi politice ale Austriei secolului al 17-lea. Schloss Eggenberg este foarte bine conservat, purtând influenţa Renaşterii italiene şi a perioadei baroce.

Ansamblul paleolitic de la Siega Verde (Spania) este o extensie a ansamblului de la Côa Valley, Portugalia, înscris în Lista Patrimoniului Mondial în 1998. Este vorba, mai precis, de un grup de peşteri din paleoliticul târziu (22.000 – 10.000 î.e.n.), unde se găsesc cele mai uimitoare exemple de forme de artă veche. Zona arheologică de la Siega Verde, din regiunea Castilla y León, include 645 de desene realizate pe o stâncă impresionantă. Desenele sunt majoritar figurative, reprezentând animale, unele sunt schematice, dar au fost identificate şi figuri geometrice. Aici se găsesc cele mai uimitoare forme de artă paleolitică în aer liber din Peninsula Iberică.

Cele trei situri fac parte din cele 41 de propuneri care au fost făcute anul acesta pentru Lista Patrimoniului Mondial. Alături de ele au fost incluse anul acesta alte 17 situri naturale, culturale şi mixte din Sri Lanka, SUA, Tanzania, Arabia Saudită, Australia, India, Iran (2 propuneri), Insulele Marshall, Coreea de Sud, Vietnam, China, Tadjikistan, Franţa, Olanda, Germania şi Norvegia.

În prezent, Lista Patrimoniului Mondial UNESCO numără 907 situri de “valoare universală excepţională”, aflate în 148 de ţări.

Sursa: Mediafax