Înarmaţi cu bâte, ortacii au încercat să pună capăt Golaniadei – mişcarea de protest îndreptată împotriva puterii neocomuniste instaurate la Bucureşti. Au bătut oameni, au devastat sediile partidelor istorice, mai multe facultăţi şi redacţiile unor ziare independente. În centrul Capitalei nu s-a instaurat ordinea, ci haos general, teamă şi violenţă.
14 iunie 1990 Forţele de ordine păreau depăşite de amploarea manifestaţiilor din Piaţa Universităţii îndreptate împotriva celor care se instalaseră la putere după decembrie 1989. În ajutorul lor, în Capitală au sosit două trenuri pline cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, i-a îndemnat pe ortaci să meargă în Piaţa Universităţii “pentru a face curăţenie”.
Minerii au pătruns în clădirea Universităţii şi a Institutului de Arhitectură şi au început vânătoarea studenţilor. Tinerii prinşi au fost bătuţi cu bestialitate. Ortacii au devastat laboratoarele şi sălile de curs în căutarea drogurilor şi a armelor, despre care Ion Iliescu afirmase că s-ar găsi în clădirea Universităţii.
Nici sediile unor partide, publicaţii independente sau locuinţele unor lideri ai opoziţiei nu au scăpat de furia minerilor. Pe 14 iunie în Bucureşti s-a instaurat haosul – oricine era bănuit a fi intelectual sau manifestant era maltratat. Cu această ocazie, ortacii şi-au dobândit tristul renume de “organ neoficial de represiune”. Şi, pentru toate aceste atrocităţi, minerii au felicitaţi chiar de preşedintele Iliescu, care le-a mulţumit că au răspuns încă o dată la chemarea sa.
Mineriada din iunie 1990, rămâne în continuare un capitol neelucidat. Au trecut 16 ani, iar singurul miner pedepsit pentru ceea ce s-a întâmplat în acea zi este Deneş Domokoş, şef de schimb la mina Livezeni, care a încercat să-i taie cu securea capul liderului studenţilor, Marian Munteanu.
Sursa: Antena3
Citiți principiile noastre de moderare aici!