Conform AGERPRES, Patrimoniul Cultural Imaterial este un concept creat şi promovat de UNESCO ca urmare a interesului pentru protejarea culturii tradiţionale manifestat de diverse state-membre ale acestei organizaţii internaţionale. În 1989, UNESCO enunţa Recomandările pentru Salvgardarea Culturii Tradiţionale şi a Folclorului, încurajând statele membre să-şi protejeze literatura orală, meşteşugurile, ritualurile etc. Astfel, cultura tradiţională şi folclorul au fost denumite, în Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO din 2003, „patrimoniu cultural imaterial”.

La 17 octombrie 2003, Adunarea Generală a UNESCO a adoptat, la Paris, Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial care are ca obiective:

• salvgardarea patrimoniului cultural imaterial; respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităţilor, grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora;
• sensibilizarea, la nivel local, naţional şi internaţional, asupra importanţei patrimoniului cultural imaterial şi recunoaşterii sale reciproce;
• cooperarea şi asistenţa internaţională.

Convenţia a intrat în vigoare la 20 aprilie 2006 pentru cele treizeci de state care au ratificat-o la 20 ianuarie 2006 sau înainte de această dată. În ceea ce priveşte orice alt stat, convenţia intră în vigoare la trei luni după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Potrivit Convenţiei UNESCO, patrimoniul cultural imaterial se manifestă în următoarele domenii:

• tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;
• artele spectacolului;
• practici sociale, ritualuri şi evenimente festive;
• cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers;
• tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

România a acceptat această Convenţie prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005 şi a depus instrumentele de ratificare la 20 ianuarie 2006, oferind astfel posibilitatea înscrierii elementelor de patrimoniu cultural imaterial româneşti pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii, instrument principal de aplicare a respectivei convenţii. Activitatea de cercetare, conservare şi promovare a Patrimoniului Imaterial este coordonată de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism ştiinţific de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii. Tot această Comisie se ocupă şi de alcătuirea dosarelor pentru includerea în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

De la 1 decembrie 2022, țara noastră are alte două elemente înscrise în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii şi anume: „Tradiţia de creştere a cailor de rasă lipiţană” din cele 7 ţări (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), şi „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”.

Mai mult, 38 de români au primit titlul de Tezaur Uman Viu. Iniţiativa vizează atât creşterea gradului de recunoaştere şi vizibilitate a păstrătorilor şi transmiţătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg cât şi identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al realizării/interpretării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate.