În urmă cu aproape 40 de ani, elevă fiind, Monica Veress descoperea Ikebana în orașul natal. A lucrat apoi în domeniul bancar, însă nu s-a simțit în largul său. În clipa de față are două meserii care o fac să se simtă împlinită. Este profesor universitar și susține ateliere de Ikebana.

Cum a început povestea dumneavoastră cu Ikebana și ce v-a atras la această artă?

Povestea cu Ikebana a început când eram în clasa a-IX-a, în 1986, la liceul din Sfântul Gheorghe, județul Covasna, sub conducerea profesorului de arte plastice și desen Kiss Bela. Clubul există în continuare și poartă numele domnului profesor, care între timp a murit, însă se continuă tradiția. Și acum eu am ajuns profesor la acea școală, predau online ateliere de Ikebana. Nu știu de ce m-a atras, dar întotdeauna mi-au plăcut florile, ca și mamei mele. Tot timpul am avut flori în casă și am cules flori de pe câmp mereu.

Ce profesie aveți?

Sunt profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, la Facultatea de Științe Economice. Am făcut Academia de Științe Economice din București și predau materii de comunicare comercială, comunicare managerială, negocieri. Dar am lucrat și în sistemul bancar vreo zece ani înainte.

Dincolo de aranjamentele florale, ce înseamnă Ikebana ca filosofie și mod de a privi natura?

Ikebana are legătură în prima fază cu religia budistă pentru că a apărut prin secolul VI în templele budiste. Călugării puneau un fel de ofrande la statuile lui Buddha, apoi această artă s-a dezvoltat și s-a rafinat pe parcursul anilor. A devenit o modalitate de meditație, de observare a trecerii timpului, să ne dăm seama de efemeritatea vieții noastre, pentru că privind o crenguță, o floare, vezi cum timpul are efect asupra ei, și să ne bucurăm de clipa prezentă, să ne bucurăm de frumosul prezent.

Pe de altă parte, să apreciem imperfecțiunea pentru că în Ikebana se folosesc crenguțe care poate nu sunt perfecte, flori uscate, frunze și să vedem frumosul în orice în orice mică parte a naturii și să încercăm să îl aducem în viața noastră. Ikebana este foarte diferită de designul floral european, unde se pune accent pe perfecțiune și pe simetrie. Tocmai că în Ikebana nu vom vedea niciodată aranjamente simetrice, iar în spațiile goale dintre crengi sau flori se formează un gol și în filosofia japoneză există acest concept de Ma, se numește, spațiu gol, care invită privitorul la meditație, la a se gândi ce lipsește acolo sau la liniște și pace.

Deci nu orice spațiu trebuie încărcat cu ceva. Și în designul japonez, în arta japoneză, se pune accent pe acest spațiu gol, tocmai ca noi să avem posibilitatea să venim cu partea sufletului nostru și să umplem acel gol cu emoțiile și sentimentele noastre. Cam asta este arta japoneză.

Cum se diferențiază Ikebana de aranjamentele florale clasice, cum le știm în România și în Europa?

Ikebana într-un fel scoate în evidență și imperfecțiunea ca să apreciem lucrurile imperfecte așa cum sunt, viața cum este ea, imperfectă, cu bune, cu rele, să ne bucurăm de ea. Pe când în aranjamentele europene ați văzut că grădinile europene, în general, sunt perfecte. Simetrie perfectă, totul este tuns la perfecție.

La fel, arta grădinilor japoneze este mult diferită. Este o invitație la meditație în acele grădini japoneze cu piatră și cu nisip. Piatra aceea și nisipul reprezintă apa. Deci e ceva diferit de europeni, unde totul trebuie să fie perfect.

Ce reacții aveți de la participanții la ateliere și ce îi surprinde cel mai mult când descoperă Ikebana?

În primul rând, această activitate pur și simplu este o relaxare în sensul că intră în acea stare de flux pe care Mihaly Csikszentmihaly, sociologul american de origină maghiară o descrie drept acea stare în care uiți de timp, de alte griji și ești imersat în acea activitate. Pentru că necesită concentrare și e foarte bine că te detașezi de alte probleme pe care le ai.

Două ore de curs trec foarte repede, ai o stare de bine. Sunt cercetări științifice, care demonstrează că Ikebana are efecte de relaxare și efecte fizice benefice. Aceste activități scot niște abilități din cursanți pe care nici ei nu credeau că le au. Cursantele mele, în Timișoara am doar doamne, sunt absolut uimite cât de frumos ies aranjamentele lor după câteva ore, ținând cont de niște reguli. Se vede un progres semnificativ față de când am început, în luna noiembrie cursul, ce aranjamente fac acum și ce făceau în urmă cu două luni.

Este nevoie de talent artistic sau oricine poate să învețe Ikebana?

Oricine poate să învețe Ikebana, bineînțeles dacă are totuși răbdare și un pic de dorință și iubire față de flori, dar nu numai. Oricine poate să facă, dar se observă imediat că fiecare își dezvoltă un anumit stil. Unii merg spre stilul minimalist, alții pot folosi mai multe materiale. Unii preferă materialele naturale, dar în Ikebana și mai ales în școlile moderne, în școala Sogetsu, din care fac parte, se folosesc foarte mult materiale neconvenționale: hârtie, carton, sârmă, CD-uri am folosit.

Deci putem face niște lucruri foarte frumoase cu niște obiecte pe care poate alții le aruncă și atunci unii sunt mai înclinați către neconvențional, alții către materiale naturale. Dar rezultatul este similar, în sensul că se fac aranjamente frumoase, delicate, care scot în evidență valoarea acestor materiale și înfrumusețează o încăpere. Eu doar atât le spun cursantelor mele: imaginați-vă acum ar fi acest loc într-o casă sau orice birou fără acest aranjament și cum e cu acest aranjament. Aduce o altă energie pozitivă, bună.

Revenind la cursanți, care sunt regulile pe care le învață la primul atelier?

La primul atelier învață foarte puțin. Le spun că este o tehnică riguroasă la început și este ca un limbaj care trebuie învățat. În Ikebana sunt foarte multe reguli privitoare la dimensiunea elementelor, la unghiurile dintre crengi, flori. Însă, pe măsură ce le stăpânești, îți intră cumva proporțiile în sânge și apoi după un timp treci la aranjamentele freestyle, dar învățând foarte mult regulile, acele aranjamente freestyle au deja un echilibru. Așa cum în muzică mai întâi înveți notele, înveți foarte multe melodii, exersezi foarte mult, abia după ce ai exersat foarte mult, poți să treci la o improvizație la pian.

Și în pictură sunt foarte multe reguli cu proporțiile, cu punctele de aur. Deci le spun la prima oră că sunt reguli, dar aceste reguli ajută la exprimarea apoi liberă a emoțiilor, sentimentelor pe care le are fiecare. Pare greu la început, dar așa este peste tot.

Cum influențează atelierele starea interioară a celor care vin la Ikebana? Cum motivează cursanții participarea la ateliere?

Vor să se relaxeze pur și simplu sau iubesc florile. Sunt persoane care iubesc florile și le observă și atunci vin către acest atelier și descoperă și alte lucruri. Dezvoltă o anumită sensibilitate și un spirit de observație deosebit. Odată ce ai parcurs câteva module de Ikebana, când treci pe stradă, într-un parc, oriunde, vezi cu alți ochi natura. Vezi frumusețea pe care poate alții nu o văd, frumusețea unei frunze, frumusețea unei crengi. Și din punct de vedere terapeutic, vă spuneam că sunt studii științifice care au măsurat aceste efecte.

Ikebana scade tensiunea, stresul și anxietatea, există beneficii fizice, respiratorii. Are un efect calmant, încurajează o respirație profundă, regulată, care duce la îmbunătățirea capacității pulmonare. Se cultivă mindfulness-ul pentru că necesită foarte mult atenție și ești complet imersat în această activitate. Nu poți să te gândești la problemele tale. Prin urmare este o modalitate de relaxare foarte bună.

Există un anotimp preferat pentru Ikebana?

Nu, dar cred că este vorba de preferințele personale, subiective ale fiecăruia. Însă Ikebana încurajează folosirea elementelor din anotimpul respectiv. Iarna folosim doar crengi golașe, primăvara ne bucurăm de florile înflorite și așa mai departe.

Deci se încurajează folosirea elementelor din anotimpul respectiv, tocmai ca o modalitate de a atrage atenția asupra trecerii timpului și să ne dăm seama de efemeritatea vieții. Unii sunt pe minimalist, poate au o fire mai tristă, bacoviană și apreciază iarna sau toamnă, alții sunt mai jucăuși și voioși și apreciază toate florile verii. Asta este frumos în Ikebana, indiferent că regulile sunt aceleași, aranjamentele exprimă personalitatea omului, deci este o modalitate foarte bună de expresie. Ikebana se poate folosi ca art-terapie, adică așa cum unii nu pot să-și exprime anumite emoții sau sentimente, o pot face prin aranjamente florale.

Observ imediat starea psihică a unui om care folosește doar câteva crengi, câteva frunze uscate, îți dai seama că duce la tristețe. Și imediat observi o altă persoană care folosește o multitudine de flori colorate. Înseamnă că e OK. Și asta aș dori să fac în continuare, să mă axez pe art-terapie.

Ce proiecte aveți în pregătire și unde vă pot găsi cei care își doresc să participe la un atelier de Ikebana?

Atelierele de Ikebana din Timișoara sunt la Jutsu – Centrul Universității Politehnica de artă și tehnologie pentru colaborarea cu Japonia. Următorul modul va avea loc în perioada 21 februarie-21 martie. Cursurile se țin la Casa Politehnicii 1, aproape de Catedrala Mitropolitană.

Aveți limită de vârstă?

Nu avem limită de vârstă. Vin și doamne care sunt pensionare, iar cea mai tânără participantă a fost o elevă de liceu. Probabil pentru copii ar fi interesant să facem o grupă separat.

De ce anume ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea carieră?

Să țină cont de pasiunile pe care le are și cum spuneam, de acea stare de flux. Dacă ei reușesc să își găsească pasiunea și să facă din acea pasiune o muncă din care să și câștige bani, să intre în starea de flux, ei nu vor simți niciodată că muncesc. Sfatul meu este să nu înceteze niciodată să își caute pasiunea. Niciodată nu este prea târziu. Eu sunt un exemplu, am lucrat în domeniul bancar, nu m-am simțit foarte bine acolo și acum, la 54 de ani, încerc să transform Ikebana într-o profesie, pe lângă cea de profesor, care îmi face plăcere. Mai ales tinerii au tot timpul să încerce diferite meserii, activități, până găsesc ce le place. Sigur există ceva.

Încurajez foarte mult aceste activități, chiar au un efect terapeutic extraordinar, poate fi ca o ancoră în viața lor, o dată pe săptămână să vină să facă ceva frumos, să se simtă bine. Oamenii sunt minunați, au o preocupare și o satisfacție că iese ceva foarte frumos. Adică pe lângă faptul că au această activitate, se simt bine, există și un rezultat foarte frumos. Vom face și expoziții, deci chiar duce la creșterea stimei de sine. Am avut expoziții în prezența ultimilor trei ambasadori ai Japoniei, care au venit la Timișoara. Am participat la expoziții și în București, tocmai acum în ianuarie am avut, tot în prezența Excelenței sale, ambasadorul Japoniei.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.