Florence Meyer Homolka (1911–1962) a fost o fotografă americană de portrete, actriță, dansatoare și femeie mondenă, renumită mai ales pentru anturajul ei artistic. S-a născut la New York, în 1911, într-o familie foarte bogată și influentă. Tatăl ei, Eugene Meyer, a fost proprietarul și editorul The Washington Post. Sora ei mai tânără, Katharine Graham, a ajuns ulterior să conducă The Washington Post.

Preocupată mai degrabă de dans și teatru, Florence Meyer a jucat în distribuția originală de pe Broadway a operei lui Kurt Weill, The Eternal Road, în 1937. Apoi, s-a impus ca fotografă de portrete. A fotografiat numeroase personalități culturale ale epocii, printre care Thomas Mann, Charlie Chaplin, Judy Garland, Vladimir Horowitz, Walker Evans.

Muzeul Metropolitan de Artă păstrează, de exemplu, portretele lui Walker Evans realizate de ea în 1947 și 1948. A fost prietena și protejată a lui Man Ray. În 1946 a realizat fotografiile celebre „double wedding” ale lui Man Ray și Juliet Browner, respectiv ale lui Max Ernst și Dorothea Lange. În 1939 s-a căsătorit cu actorul austro-american Oskar (Oscar) Homolka. Florence a murit în California, în 1962, la numai 51 de ani.

Florence, fotografa pe care Brâncuși o fotografia

Legătura dintre Florence Meyer și Constantin Brâncuși a fost mult mai profundă și mai durabilă decât simpla relație dintre un fotograf și subiectul său. Sursele muzeale și documentele epistolare indică o relație afectivă de lungă durată, începută în anii 1930 și continuată timp de aproximativ două decenii.

Impregnată de pasiunea pentru artă a mamei sale, Agnes Meyer, colecționară redutabilă, Florence ajunge în jurul anilor 1932–1933 în atelierul lui Brâncuși din Paris. Aici se păstrează o serie remarcabilă de imagini în care Brâncuși o fotografiază pe Florence: unele sunt portrete, iar altele o surprind dansând și pozând în atelier, printre sculpturi. Centre Pompidou cataloghează aceste fotografii ca fiind realizate chiar de Brâncuși.

Mai mult, Brâncuși a filmat-o dansând în atelier. Filmul, datat aproximativ 1932–1933, face parte astăzi din arhiva filmelor lui Brâncuși. Centre Pompidou explică faptul că sculptorul era interesat de mișcarea dansatoarelor și o observa în atelier, deși nu a transpus propriu-zis figura dansatoarei în sculptură.

O poveste de dragoste epistolară

În 2020 au fost scoase la licitație 15 scrisori trimise de Brâncuși lui Florence Meyer. Corespondența se întindea pe aproape două decenii, iar sursele care au prezentat lotul l-au descris drept scrisori de dragoste. Ele sunt semnate uneori „Brâncuși”, alteori cu numele de „Morice”. Una dintre scrisori, din 17 aprilie 1946, îi este adresată lui Florence Meyer (deja Florence Meyer Homolka după căsătoria cu actorul Oskar Homolka). Scrisoarea a fost vândută cu 3.750 de euro la o licitație în 2020.

Relația lor nu s-a limitat la perioada în care ea era tânăra dansatoare fotografiată de sculptor. După ce Florence devine fotografă, ea revine asupra universului lui Brâncuși. Centre Pompidou păstrează mai multe fotografii realizate de ea în jurul anului 1948, inclusiv imagini ale atelierului lui Brâncuși, pereților, materialelor și sculpturilor. Există și un album de 12 fotografii cu animale, realizate de Florence la comanda lui Brâncuși, după 1946 — pești, foci, broaște, țestoase și pinguini. Albumul a ajuns în colecția statului francez prin legatul lui Brâncuși din 1957.

Brâncuși: m-aș considera fericit, dacă n-ar fi câteva șicane

Scrisoarea, semnată de Morice, este scrisă cu cerneală neagră, recto-verso pe o foaie velină cu dimensiunea 24,5 x 17 cm, ruptă dintr-o coală mai mare și nepliată. Scrisoarea e marcată pe recto, în centru, sus, cu II.

“II Eu mă simt bine și m-aș considera fericit dacă n-ar fi câteva șicane care-mi vin din afară. În acest moment, fac curățenie în atelier: când vei veni, vei găsi totul alb ca zăpada, chiar și pe jos. În afară de

asta, mă preocupă faptul că românii îmi oferă o sală în pavilionul expoziției din 37, dar sala este jumătate din cât mi-ar trebui mie și nu vreau să fac lucrurile pe jumătate.

Trimite-mi vești despre tine cât mai repede, darling.

Te îmbrăţişez încă o dată și multă iubire.

Morice”, îi scrie, în această epistolă, Constantin Brâncuți americancei.

Ea a fost publicată în catalogul „Constantin Brâncuși. Omul și lucrurile”, Erwin Kessler, Doina Lemny, Ed. Veillant, București, 2016, la pag. 86-87. Scrisorile au participat în cadrul expoziției „Brâncuși. Omul și lucrurile”, Centrului Cultural Arcub-Gabroveni, București, 23 iunie – 11 septembrie 2016.

„Brâncuși menționează probabil Expoziția Universală de la Paris din 1937 la care România a participat cu un pavilion propriu, comisarul român fiind Dimitrie Guști”, precizează Casa Artmark, care a scos la vânzare o scrisoare, în cadrul licitației intitulată „De la Eminescu la Enescu. Licitație de carte rară, inclusiv o arhivă Nicolae Vermont”.

Scrisoarea lui Constantin Brâncuși are un preț de pornire de 900 de euro. Licitația propune ediții princeps, volume cu dedicații și semnături olografe, manuscrise, documente originale, hărți și fotografii de epocă, o selecție interesantă dedicată iubitorilor patrimoniului scris.

Întregul lot poate fi văzut AICI.

Evenimentul se va desfășura joi, 8 octombrie, de la ora 12. La licitație poate participa oricine dorește, direct în sala de licitație sau online, prin Artmark Live.