Povestea unui călugăr venerat

Templul a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea, în cinstea unui călugăr budist venerat – Chor Soo Kong, considerat vindecător și protector al animalelor. Legenda spune că, în timpul vieții, el obișnuia să adăpostească și să hrănească șerpii rătăciți prin pădure.

După moartea sa, localnicii au ridicat un templu în onoarea lui, iar atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: șerpii pădurii ar fi venit singuri, fără să fie aduși de oameni, pentru a-l veghea. Fenomenul a fost interpretat drept un semn divin, iar de atunci, reptilele au fost considerate gardienii spirituali ai locului. Nimeni nu le alungă, nimeni nu le teme.

Loc de rugăciune și, mai nou, și atracție turistică

Templul se află în zona Sungai Kluang, la aproximativ 10 kilometri sud de centrul orașului Georgetown, capitala insulei Penang. Se poate ajunge ușor cu taxiul sau cu autobuzul local, iar intrarea este gratuită, dar se încurajează donațiile.

Templul Șerpilor îi întâmpină pe vizitatori cu un amestec de miros de tămâie și căldură umedă. Pereții sunt acoperiți de simboluri budiste aurii, iar în centrul încăperii principale se află un altar dedicat lui Chor Soo Kong. Deasupra acestuia, printre statui și ofrande, se pot vedea șerpi reali, încolăciți pe crengi, bare metalice sau pe marginea altarului.

„Par adormiți, dar sunt vii. Fumul de tămâie îi calmează, iar localnicii spun că nu atacă niciodată”, povestește un ghid.

În jurul altarului se găsesc de obicei vipere verzi de templu, Trimeresurus albolabris, o specie veninoasă, dar extrem de docilă în acest mediu.

Turiștii pot vizita templul liber, pot face fotografii și pot lăsa ofrande. În spate, există chiar și o mică așa-zisă „fermă de șerpi”, unde se pot vedea reptilele de aproape, sub supravegherea personalului. Deși rămâne un lăcaș de cult activ, Templul Șerpilor a devenit în ultimele decenii și una dintre cele mai vizitate atracții din Penang. În anii ’70, autoritățile au început să includă templul în circuitele turistice ale insulei, iar astăzi apare în toate ghidurile de călătorie.

„Am venit pentru șerpi, dar am rămas pentru liniște”, scrie un turist pe un panoul de recenzii de la intrare.

Ce spun localnicii

Pentru cei care trăiesc în Penang, prezența șerpilor nu e motiv de panică, ci de respect. În budismul chinezesc, șarpele simbolizează înțelepciunea, transformarea și vindecarea. Se spune că animalele care trăiesc lângă locuri sfinte devin „îmblânzite de spirit”, iar a le face rău ar aduce ghinion.

„Nimeni nu i-a atins vreodată cu răutate. Dacă te apropii cu liniște, ei nu se tem și nici nu atacă”, explică un localnic.

Altfel, șerpii sunt hrăniți de personalul templului și, deși unii turiști îi ating pentru poze, călugării preferă ca reptilele să fie lăsate în pace. Au existat, de-a lungul anilor, și discuții despre siguranța vizitatorilor. Majoritatea șerpilor sunt veninoși, dar autoritățile religioase insistă că nu au fost înregistrate incidente grave. Localnicii cred că fumul gros de tămâie le amorțește simțurile, alții spun că reptilele sunt obișnuite cu oamenii. Oricare ar fi explicația, în ultimele decenii nu s-au raportat mușcături.

Localnicii mai spun că Templul Șerpilor „reflectă perfect spiritul insulei Penang” – un loc unde budismul, hinduismul și islamul coexistă într-un amestec cultural impresionant. În apropiere se află temple indiene, moschei și biserici vechi, iar localnicii privesc diversitatea ca pe o normalitate.

Malaezia, în general, are o lungă tradiție a cultului animalelor sacre. În unele sate, maimuțele și pisicile sunt protejate, iar păsările sunt hrănite zilnic ca simbol al echilibrului spiritual.