Dar Socotra nu este doar o insulă de basm. În spatele peisajelor ireale se ascunde o comunitate umană cu tradiții vechi, o limbă rară și o istorie care se leagă de drumurile comerciale ale Antichității. Grecii, romanii și arabii au pomenit-o ca pe un loc al rășinilor miraculoase și al legendelor, iar misterul ei a supraviețuit până astăzi.

În ocean, la răscrucea dintre Africa și Asia

Socotra se află la răscrucea dintre Arabia și Africa, la aproximativ 350 de kilometri de coasta Yemenului și la mai puțin de 100 de kilometri de Cornul Africii. Această așezare o transformă într-un paradox: suficient de aproape pentru a fi atinsă de marile rute comerciale, dar și suficient de izolată pentru a rămâne neatinsă de tumultul lumii.

Relieful insulei e o combinație de tablouri: platouri calcaroase care se pierd în orizont, munți care ating 1.500 de metri și peșteri ascunse ca niște seifuri ale naturii. Câmpii aride alternează cu plaje albe, unde marea se aprinde în nuanțe de turcoaz.

Clima e aspră, dar plină de contraste. Musonii aduc ploi bruște, care transformă pentru scurt timp solul prăfuit într-un covor verde. Apoi căldura și uscăciunea revin, obligând plantele și animalele să inventeze forme de supraviețuire ingenioase.

Deși izolată, insula are o istorie bogată

Insula este acasă pentru aproximativ 60.000 de oameni, așezați în sate mici. Pescuitul, creșterea caprelor și cultivarea palmierilor de curmale le asigură traiul. Casele simple din piatră se adună în jurul izvoarelor sau de-a lungul țărmului, iar tradițiile se transmit prin cântece, povești și obiceiuri.

Limbajul lor, socotri, este o comoară ascunsă. Diferit de araba clasică, aparține unui grup de limbi sud-arabice și păstrează urme ale unor rădăcini foarte vechi. E o limbă cântată mai degrabă decât vorbită, cu sonorități care amintesc de ecoul vântului printre munți.

Socotra are și o istorie bogată. Negustorii greci și romani scriau despre rășina roșie a arborelui sângelui de dragon, folosită ca medicament și vopsea. Arabii și indienii au făcut din insulă un nod al comerțului maritim, iar portughezii și britanicii și-au lăsat și ei amprenta.

Fauna și flora, într-adevăr unice

Pe Socotra, natura își manifestă, singură, spectacolul ei secret. Arborii sângelui de dragon se ridică asemenea unor candelabre uriașe, cu coroane late care aruncă umbre bizare. Din trunchiurile lor curge celebra sevă roșie folosită încă din Antichitate pentru leacuri, vopsele și ritualuri. În apropiere, arborele sticlă se înalță cu trunchiul său umflat, un rezervor viu care păstrează apă pentru zilele de arșiță, înflorind apoi cu petale roz ca niște explozii de culoare.

Insula adăpostește peste o treime din plantele care nu există nicăieri altundeva pe Pământ. Multe sunt folosite de localnici ca medicamente sau condimente, păstrând un echilibru delicat între oameni și natură. Fauna este și ea unică: graurul din Socotra, vrabia de Socotra, reptile și insecte neobișnuite. Mamiferele mari lipsesc, iar caprele introduse de oameni schimbă, uneori dramatic, echilibrul natural.

Socotra, astăzi

Astăzi, Socotra este protejată ca rezervație a biosferei UNESCO, iar unicitatea sa atrage atenția oamenilor de știință și a celor câțiva turiști curajoși care reușesc să ajungă aici. Drumul nu este ușor – legăturile aeriene sunt rare și situația politică a Yemenului complică accesul.

Dar pentru cei care reușesc, experiențele sunt de neuitat: drumeții pe platouri pietroase, expediții în peșteri unde tavanul pare împodobit cu dantelării de piatră, observații de păsări rare sau simple plimbări pe plaje pustii. Oaspeții pot gusta din viața locală, din preparatele simple dar savuroase și din ospitalitatea oamenilor care trăiesc în armonie cu un mediu exigent.

foto: EPA