B.B. King a fost activ ca muzician până spre 70 de ani, cu sute de concerte pe an. Cel mai longeviv autobuz de turneu al său este expus la Muzeul B.B. King din Indianola, Mississippi, un complex în care a fost și înmormântat în 2015, se arată într-un material din Atlas Obscura.

Succesul lui B.B. King a început după lansarea hitului „Three O’Clock Blues”. Ca artist, a fost definit și de performanțele live. Potrivit sursei citate, de-a lungul carierei sale, bluesmanul a făcut turnee în peste 90 de țări, cu o medie de peste 200 de spectacole pe an, susținând 342 de spectacole numai în 1956. Autobuzele care l-au purtat pe el și trupa sa au trebuit să servească, ca urmare, și drept locuință.

Printre vehiculele folosite de artist s-au regăsit un Aerocoach folosit din 1945, care a luat foc în Texas la două zile după ce asigurarea sa a fost anulată, și un Starliner din 1958, care a fost furat la scurt timp după ce soția sa l-a părăsit. Un Van Hool Aero Magnum din 1987, însă, nu i-a făcut niciodată probleme, iar acesta este și modelul expus în Indianola.

Potrivit muzeului, autobuzul de producție belgiană a parcurs peste 12 milioane de mile pentru a-i purta pe B.B. și trupa sa între concerte, din 1987 și până în 1992. Adică echivalentul a 25 de călătorii dus-întors pe Lună, după cum ține să noteze autorul materialului.

Despre muzeul dedicat lui B.B. King

Muzeul a fost anunțat pentru prima dată în ianuarie 2004, în orașul natal al lui B.B. King, Indianola, Mississippi, cu o inaugurare planificată în iunie 2005. Planul includea o instalație de 10 milioane de dolari cu o suprafață de 15.000 de metri pătrați.

Inaugurarea a fost puțin amânată, „The B.B. King Museum” și „The Delta Interpretive Center” – un corp dedicat muzicii din zona Deltei Mississippiului – au fost deschise la 13 septembrie 2008. Muzeul a fost organizat într-o clădire restaurată din cărămidă, unde B.B. King a lucrat în anii 1940.

Muzeul conține o colecție extinsă de artefacte deținute de King și prezintă exponate despre viața sa și a altor muzicieni din regiunea deltei și despre cultura în care a apărut blues-ul. Acesta are mai multe expoziții care pun în evidență muzica Delta Blue a lui King, folosind elemente interactive, obiecte memorabile ale lui King și povești. Exponatele explorează, de asemenea, cultura Deltei, locul de naștere al blues-ului, inclusiv vremurile tulburi ale epocii Jim Crow și lupta Mișcării pentru drepturile civile.

Muzeul încearcă să contribuie la conservarea blues-ului din Deltă și a culturii sale prin promovarea importanței sale. Misiunea declarată este de a „responsabiliza, uni și vindeca prin muzică, artă și educație și de a împărtăși cu lumea patrimoniul cultural bogat al Deltei Mississippi”.

În 2015, la scurt timp după moartea sa la vârsta de 89 de ani, King a fost și înmormântat în cadrul complexului dedicat lui, în jurul mormântului fiind amenajată și o grădină memorială.

„Și-a început viața ca Riley B. King în unul dintre cele mai sărace locuri din America, Delta Mississippi. Nu avea decât un vis în suflet și un destin care îl va purta în jurul lumii. Datorită faimei sale internaționale, iubitorii de muzică din toate colțurile lumii cer mai multe amănunte despre cel care a devenit B.B. King.

B.B. King Museum și Delta Interpretive Center spun povestea vieții și carierei lui King, dar și ale Deltei – istoria și muzica sa, obiceiurile sociale și relațiile rasiale, literatura și legendele, adversitățile și succesele. Le veți găsi în orașul natal al lui B.B., Indianola, care se află chiar în mijlocul Deltei Mississippi, ținutul care a dat naștere muzicii americane”, se arată, pe scurt, în descrierea muzeului.

B.B. King s-a făcut remarcat ca chitarist, cântăreț, compozitor și producător de discuri. A introdus un stil sofisticat de solo bazat pe flexarea fluidă a corzilor, vibrato strident și staccato, influențând mulți chitariști de blues. Potrivit celor de AllMusic, King este „cel mai important chitarist electric din ultima jumătate a secolului XX”. Artistul a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 1987.

King a fost autodidact în ale muzicii, începându-și cariera cântând în mici localuri și la posturile locale de radio. Până să ajungă cunoscut, a lucrat pe o plantație de bumbac și în fabrica transformată în muzeul care îi este dedicat.