Ziua Mondială a Apei: Izvoarele stațiunii Buziaș. Despre „apa rece ca gheața” și „moș Bâzieș”

„O legendă povestește că «moș Bâzieș», care-și păstorea oile prin aceste locuri, ar fi dat de această apă. O altă legendă susține că un ciobănaș, auzind în jurul unui izvor niște «murmure» în pământ, s-a apucat să sape, însă din cauza emanațiilor de carbon și-a pierdut cunoștința și a fost salvat de ortacii lui. Din acel moment, au așezat o buturugă pe săpătura din care ieșea apa minerală și și-au făcut sălașul în apropiere”, povestesc reprezentanții Muzeului Național al Banatului.

Prima analiză chimică a apelor minerale a fost făcută în 1805. Apa celui dintâi izvor – Izvorul lui Mihai – ar fi avut 1311,6 mg/l bioxid de carbon.

Foto: Facebook / Muzeul Național al Banatului

În anii 1811 și 1817, apele de la Buziaș au fost studiate de profesorul Paul Kitaibel. Pe lângă Izvorul lui Mihai existând și alte trei, și anume: Izvorul lui Iosif, Izvorul de la Băile Reci și Izvorul Mare de la Băile Calde.

„Trebuie să știți că aceste ape captate din stratul acvifer artezian sunt printre cele mai valoroase din țara noastră, putând fi comparate cu Izvorul Cloșca de la Borsec, Puțul Horgasz de la Covasna, Le Boulu – Franța, Izvorul Fonte Nova – Melgaço, Portugalia, Lambari – Brazilia. Răspândirea faimei apelor minerale de aici a făcut ca în 1819 Buziașul să fie declarat localitate balneară.

Inedit e că încă în 1660, geograful turc Evlia Celebi menționează localitatea sub numele de «Buziesch». «Buz», în limba turcă, înseamnă apă rece ca gheața”, conchid cei de la MNaB.