– Începând din 2007, şcolile speciale împreună cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Timiş au trecut în subordinea Consiliului Judeţean Timiş. Cât de benefică a fost preluarea învăţământului special de către C JT?
– Educaţia incluzivă este una dintre direcţiile prioritare pentru Inspectoratul Şcolar Timiş şi din această perspectivă ne dorim să realizăm o reţea partenerială care să susţină învăţământul special. Această reţea partenerială pe care noi ne-am propus-o este bine dezvoltată pe o componentă a învăţământului special, ca urmare a relaţiei partenere pe care o avem cu instituţia Consiliului Judeţean Timiş. Începând din anul 2007, CJT este un exemplu de bună practică la nivel naţional, în sensul preluării tuturor cheltuielilor pentru susţinerea învăţământului special. Şi mă refer aici la chelutuieli materiale, la cheltuieli salariale. Cred că acest exemplu de bună practică ne dă nouă, ca instituţie, o siguranţă în direcţia susţinerii parteneriatului cu astfel de instituţii puternice. La nivelul judeţului Timiş funcţionează opt centre de educaţie incluzivă şi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE). În cadrul CJRAE, îşi defăşoară activitatea 91 de persoane, respctiv psihologi, psihopedagogi, logopezi, profesori de sprijin. Învăţământul special se bucură şi de un sprijin din perspectiva cofinanţării prin proiecte europene. Cofinanţarea proiectelor din fonduri structurale, pe care învăţământul special îl dezvoltă prin CJRAE şi centrele incluzive, este realizată de Consilul Judeţean. Această cofinanţare a început în 2011 şi va continua până în 2013 inclusiv, fiind focusată pe consilierea la nivelul învăţământului special şi pe consilierea şi orientarea în afara zonei de învăţământ special, ceea ce înseamnă învăţământ de masă. Am putea spune că este vorba despre cofinanţarea unui proiect de 5 milioane de euro, care este realizat în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar şi Casa Corpului Didactic din Mehedinţi, dar cofinanţarea pentru judeţul nostru o face Consiliul Judeţean Timiş şi este în valoare de 648.000 de lei în 2011 şi 810.000 lei în 2012. Dacă mergem în unităţile de învăţământ special, putem observa că, din perspectiva dotării şi a calităţii resursei umane situaţia este una foarte bună, infrastructura este foarte bună. Sprijinul de care ne bucurăm este de nivel maximal şi din această reţea partenerială ne dorim să dezvoltăm la nivelul judeţului o atitudine pentru această zonă a educaţiei.
– În aceste condiţii, se poate spune că a crescut numărul activităţilor în care sunt implicaţi copiii?
– Am putea spune că volumul activităţilor, atât cele care au fost finanţate, cât şi cele cu implicare CJT a crescut şi datorită faptului că există o precupare pentru învăţământul special. În context, putem aminti Concursul naţional pentru copiii cu dizabilităţi, unde elevi de la şcolile „Iris“ şi „Ciumăgeanu“ şi chiar de la „Neveanu“ au avut performanţe extraordinare la ştiinţe, matematică. Copiii sunt preocupaţi foarte mult în direcţia dezvoltării personale, chiar dacă ei suferă de un anume tip de handicap. Am putea spune că elevii de la „Iris“ sunt extraordinari, dincolo de faptul că sunt preocupaţi de aspectul educaţiei. Aceasta este şi demersul nostru, acela de a dezvolta o cultură a atitudinii faţă de învăţământul special, pentru că şi ei sunt copiii noştri.
– Cât de important este pentru copii faptul că a crescut numărul de activităţi?
– Creşterea numărului de activităţi se simte din perspectiva dezvoltării personale. Copiii simt că profesorii sunt apropiaţi de ei, simt că din partea noastră există implicare în sensul de a le crea condiţiile cele mai bune pentru ca ei să se integreze în societate sau în comunitate. O dovadă în acest sens este şi faptul că la Grupul Şcolar „Gheorghe Atanasiu“ regăsim o zonă a învăţământului profesional. Există preocuparea, atât la nivelul copiilor cât şi la nivelul familiilor, ca ei să se integreze în comunitate şi să îşi aducă aportul atât cât pot ei, la dezvoltarea comunităţii. Elevul simte că el este acceptat de comunitate, de mediu şi acesta este „jocul“ cel mare pe care noi trebuie să îl avem şi să îl abordăm dintr-o perspectivă a mediului, a comunităţii în care trăim. Noi ca şi comunitate trebuie să ne adaptăm nevoilor acestor copii speciali.
– Ce investiţii ar mai trebui făcute în direcţia învăţământului special?
– Mai este nevoie de dezvoltare în direcţia investiţională. Centrul Speranţa funcţionează în acest moment într-un spaţiu insuficient pentru dezvoltarea sa. Centrul este în plină expansiune din perspectiva noilor metode, a adordărilor şi a dotărilor moderne existente. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu preşedintele Consiliului Judeţean a fost deja finalizat proiectul pentru construcţia unei noi clădiri pentru Centrul Speranţa, chiar lângă actualul sediu, pe un spaţiu suficient de mare, urmând ca în acest an să fie demarată şi investiţia. Toţi banii vin de la Consiliul Judeţean, iar valoarea investiţiei este de peste 13 milioane de lei.
– Care este situaţia investiţiilor la nivelul unităţilor de învăţământ din Timiş, în momentul de faţă?
– La nivelul judeţului, începând din 2009 am primit alocări guvernamentale de aproape 30 de milioane de lei. Din această sumă, peste 7 milioane de lei au fost alocaţi pentru plata a aproape jumătate din arieratele din Timiş, la nivelul anului 2009. Cealaltă componentă, respectiv 23 de milioane de lei, a intrat pe zona reabilitărilor, a extinderilor, moderinzării şi consolidării unităţilor de învăţământ, la nivelul întregului judeţ. Avem unităţi de învăţământ cu care ne putem mândri, ele fiind o dovadă a faptului că pentru comunitatea respectivă, educaţia a reprezentat o prioritate. Sunt comunităţi precum Gottlob, Balint, Jebel, Voiteg care au şcoli despre care aş putea spune că arată mult mai bine decât unităţi de învăţământ din mediul urban. Ele au în dotare propria sală de sport, teren sintetic gazonat artificial, toalete în incinta instituţiei, încălzire centrală. O altă componentă pe care aş vrea să o accentuez este cea legată de finanţările prin programele pe care le are Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) cu o cofinanţare guvernamentală. În acest sens, mă refer la Programul de Reformă a Educaţiei Timpurii. La nivelul judeţului, avem 21 de unităţi de învăţământ pentru care s-au început licitaţiile şi dintre acestea, patru sunt în Timişoara, una este la Sânnicolau Mare, două la Lugoj, una în Deta şi una în Făget. Din totalul de 21 de unităţi, cinci vor fi construcţii noi de grădiniţe cu două, trei sau patru grupe, dintre care una în urban, la Sânnicolau Mare. Banii vin din cofinanţare guvernamentală şi de la Banca Europeană pentru reconstrucţie şi Dezvoltare. Cele cinci grădiniţe noi vor costa aproximativ 1,5 milioane de euro, iar valoare totală a investiţiilor este de peste 4 milioane de euro. Soluţiile la celelalte grădiniţe vor fi de consolidare, de extindere, de modernizare. Din perspectiva infrastructurii, reţeaua la nivelul judeţului este echilibrată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!