Tot ce-ți poți imagina, de vânzare, a tivit străzile din Vârșeț cuprinse în perimetrul târgului ce însoțește Zilele Culesului de Struguri: de la ciorapi turcești la perdele chinezești înflorate, opinci sârbești și bonete militare, ceaune, fețe de masă dantelate, căci voievodencele sunt faimoase pentru broderiile lor, cizme de cauciuc, jucării, cactuși și plante exotice, icoane pictate și sculpturi în lemn, sticle cu pere în ele sau cu cruci meșteșugite în lemn de dud să dea culoare țuicii, dulciuri, borcane de murături și colaci ca niște adevărate opere de artă.

Au sfârâit grătarele, în proțap s-au învârtit purcei și berbeci, pleșkavițele ca luna plină au răspuns poftelor, mare succes au avut țevile cu arzătoare de perpelit cârnați. Unde-i ospăț, e și muzică: tamburași, acordeoniști, studenți cu viorile și folkiști bătrâni cu repertoriu românesc de cenaclu Flacăra și-au disputat atenția trecătorilor. Pentru că, desigur, limba română e la ea acasă în Banatul sârbesc și multe dintre mărfuri și prețuri au fost afișate și-n românește, iar negoțul s-a făcut cu dinari, lei sau euro. Sutele de mașini cu numere românești parcate, duminică, pe străzile adiacente târgului au adus sărbătorii goștii așteptați.

Vedeta târgului a fost, desigur, vinul nou. Vârșețul și dealurile sale sunt renumite pentru strugurii și vinul bun ce se face aici. Și se face de multă vreme, din Evul Mediu sau, spun alte surse, chiar din antichitate. Faimosul călător turc Evliya Çelebi scria despre strugurii de aici că sunt „de culoarea rubinului și foarte gustoși”.

Anul acesta, ne spune unul dintre reprezentanții cramelor locale, „a fost soare și foarte cald, strugurii sunt tare dulci, dar au dat ploile și grindina când să-i culegem, așa că vinul nou e foarte bun, dar mai puțin decât în alți ani”. Ce-i drept, nici mustul n-a prea curs prin târg anul acesta. Soiurile în care excelează Vârșețul sunt Muscat Ottonel, Rieslingul și Sauvignon Blanc, subliniază expoziția oficială a evenimentului, din centrul orașului. Un kilogram de struguri rubinii, lăudați din Evul Mediu până azi, a costat 150 de dinari, exact ca anul trecut.

Pe lângă acestea însă, la mare căutare au fost, anul acesta, vinul de mure și cel de vișine, rachiurile și lichiorurile, unele dintre ele preparate din ingrediente mai puțin obișnuite, precum dovleacul sau ouăle de prepeliță. După ce-au trecut alaiurile oficiale, cu calești, parade de costume populare, carnaval și concursuri cu premii, vedete în târg au rămas bărbatul care imită păsările, cântăreții stradali, papagalii exotici cu care multă lume a ținut să se fotografieze și vata multicoloră de zahăr. Sărbătoarea s-a încheiat cu un concert susținut de Aleksandra Prijović.

În Vârșeț, amintirea pandemiei de coronavirus pare să se fi stins, căci nimeni în miile de oameni ce mișunau prin târg nu purtau mască. Ba parcă, după COVID, oamenii sunt și mai darnici, ne spune cerșetorul sprijinit de un BMW, în mijlocul îmbulzelii. Nici măsurile ecologice nu sunt la mare modă, plasticele inundând fără reținere negoțul în târg, nici panica recesiunii nu pare să-i afecteze pe bănățenii din Serbia, puși pe petrecere. Seara însă, timpi de așteptare de peste două ore în vama Stamora – Moravița, căci un singur vameș sârb a fost pus să facă față șirului kilometric de mașini pline cu români veniți la sărbătoare.

Altminteri, Vârșețul, a cărui prima menționare documentară datează din 1427, rămâne același orășel fermecător, cu ferestrele sale „bârfitoare”, cu străzile și prăvăliile lui cu aer de nostalgie, cu piața în care cumperi alcool de la ghișeul de schimb valutar și vechea Culă care „privește” de sus forfota trecătoare a oamenilor și dealurile cu struguri. La sfârșitul lunii septembrie, la Vârșeț se desfășoară festivalul de teatru.