Arhabito, organizație non-guvernamentală pentru protejarea patrimoniului, a notat încă de pe 7 iulie că la Moara Prohaska încep demolările. În baza apelului lansat pe rețelele de socializare, a strâns sute de specialiști de partea sa și, pentru a încerca în ultimul moment salvarea ultimei bucăți de clădire aflate încă în picioare, a lansat o petiție prin care solicita Direcției Județene pentru Cultură Timiș declanșarea procedurii de clasare de urgență a fostei mori. A și depus-o pe 9 iulie.

„Dispariția acestui edificiu ar însemna nu doar pierderea unei clădiri vechi, ci și ștergerea unei pagini importante din memoria industrială și economică a Timișoarei. Orașele europene care își valorifică patrimoniul industrial demonstrează că dezvoltarea urbană și conservarea istoriei pot coexista, păstrându-și identitatea, atractivitatea și valoarea pe termen lung.
În timp ce alte orașe înțeleg că patrimoniul reprezintă o resursă pentru viitor și aleg să îmbine dezvoltarea cu respectul pentru identitatea locului, aici pare a se prefera profitul pe termen scurt, în detrimentul memoriei orașului și al principiilor unei dezvoltări cu adevărat sustenabile.

De asemenea, dorim să menționăm că această cerere este rezultatul unei îngrijorări generale a semnatarilor, care își vor oferi ajutorul și expertiza în realizarea clasării de urgență a clădirii. Considerăm că opinia exprimată prin acest document este împărtășită și susținută de o mare parte dintre specialiști și dintre cei interesați de patrimoniu”, se arată în petiția lansată de ONG.

Reprezentanții organizației susțin că edificiul are o valoare istorică, arhitecturală și memorială deosebită: clădirea a fost ridicată în primele decenii ale secolului trecut ca magazie a Morii Elisabeta, fiind amplasată lângă Canalul Bega și calea ferată, două elemente esențiale pentru dezvoltarea economică a orașului. După bombardamentele din 1944, când moara propriu-zisă a fost distrusă, clădirea existentă a preluat funcțiunea de moară și a rămas cunoscută în memoria colectivă drept Moara Prohaska, după numele familiei de industriași care deținea complexul.

Cererea acestora, însă, a rămas fără vreun rezultat concret în privința demolării deja începute.

Autorizație bazată pe avize vechi

Demolarea are loc în baza unei autorizații emise de Primăria Timișoara în 2025 pentru desființarea fostei mori și a construcțiilor anexe. Potrivit directorului Direcției Județene pentru Cultură Timiș, Sorin Predescu, aceasta reprezintă continuarea unei autorizații emise în 2014 și se bazează inclusiv pe un aviz al instituției din 2005.

„Prima întrebare a fost cum de este posibil. Este, are autorizație de demolare de la Primăria Municipiului Timișoara sau, mă rog, continuare de autorizație de lucrări de demolare, la o autorizație emisă în 2014. La Timișoara se poate să ai după 12 ani același certificat de urbanism și aceeași autorizație, chiar dacă Planul de Urbanism General a fost schimbat, chiar dacă între timp au fost schimbate legi și normative.

Și avizul DJC? Este! Numai că e de pe vremea când instituția se numea Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului Timiș, avizul 38/Z din 09.03.2005. (…) Demult, e adevărat că în 2014 s-a dat o recunoaștere a valabilității avizului pentru un alt certificat de urbanism cu aceeași demolare care a dus la eliberarea prezentei autorizații (…) Eu eram director la DJC Neamț. E și asta demult. Autorizația este legală? Da, dar este imorală. (…)

P.S. Am primit o solicitare de clasare de urgență. N-o să o fac. Principalul argument este că în studiul istoric pentru actualul PUG al Timișoarei clădirea nu a fost propusă spre clasare. Nu intru în multitudinea de argumentele legale și administrative, dar dacă ar fi fost cerut astăzi avizul nostru probabil am fi salvat moara. Poate tocmai de aceea nu ni s-a cerut părerea și e bun și un aviz din 2005”, a scris Predescu pe rețelele de socializare, la începutul acestei săptămâni.

Așadar, pe scurt, Predescu susține că ar fi fost normal ca procedura să fie reluată.

Demolările de pe Titulescu 10 au loc în baza autorizației de construire AC2025-000487/29.07.2025, la cea de doua fiind menționat „CONTINUARE EXECUTIE LUCRARI -DESFIINTARE CONSTRUCTII INDUSTRIALE EXISTENTE ( MOARA SI CONSTRUCTII ANEXE) LUCRARI AUTORIZATE IN BAZA AD 1534/19.11.2014”. Potrivit anexelor, din cei 1.487 de metri pătrați ai suprafeței construite, vor fi demolați 1.458.

„Mea culpa ca societate”

De cealaltă parte, viceprimărița Paula Romocean consideră că Primăria Timișoara nu avea un temei legal pentru a refuza emiterea autorizației, întrucât avizele existente și-au păstrat valabilitatea, iar clădirea nu figurează pe lista monumentelor istorice și nici nu a fost propusă spre clasare în documentațiile urbanistice. Ea admite, însă, că discuția despre salvarea fostei Mori Prohaska a venit prea târziu.

„Nu e prima autorizație pe care o prelungim, pentru că există niște proceduri care permit asta. Aici nu exista un motiv pentru care să nu emitem autorizația. Avizele rămân valabile dacă proiectul rămâne neschimbat, iar aici vorbim de o demolare, deci dacă ei au obținut acele avize, ele au rămas valabile. Într-adevăr, această locație nu a fost propusă pentru clasare nici în vechiul PUG, nici în PUG-ul actual.

Acum, e o discuție pe care putem să o avem în spațiul public: dacă există clădiri din patrimoniul industrial al orașului care nu au fost incluse în PUG-ul actual. Noi lucrăm în acest moment la caietul de sarcini pentru noul PUG al orașului, este o temă importantă și pentru noi să avem în vedere inclusiv clădirile de patrimoniu industrial care, din diferite motive, nu au fost propuse spre clasare în documentațiile urbanistice anterioare. (…)

Domnul Predescu vrea ca toate lucrurile să rămână așa cum au fost: nici să nu construim nimic, că nu ne place, nici să nu transformăm, că iar nu ne place. Dar cred că puteam să avem această dezbatere legată de acest obiectiv, dar mai devreme. Și Direcția Județeană de Cultură are niște obligații legate de protecția monumentelor, de clasarea monumentelor… (…)

Dacă este să fim foarte sinceri, instituția respectivă nu este pe persoană fizică. Este opinia unei instituții. Că a semnat X sau Y, opinia instituției rămâne și ea este valabilă. Din 2015 până astăzi aveau suficient timp să se sesizeze și să propună spre clasare acest obiectiv. Ei au posibilitatea să declanșeze procedura de clasare din oficiu sau la cerere, nu îi împiedica nimeni. (…)

Aici putem să ne facem cu toții «mea culpa» ca societate. Ar trebui să ne decidem din timp dacă aceste clădiri le păstrăm și facem demersurile concrete să le clasăm. Nu există un motiv concret, dacă această clădire nu este clasată ca monument istoric, ca noi să refuzăm emiterea autorizației de demolare, indiferent care este opinia noastră personală”, a declarat pentru Tion Paula Romocean.

Astfel, în timp ce utilajele continuă demolarea fostei Mori Prohaska, cazul ridică din nou întrebarea dacă Timișoara își protejează suficient patrimoniul industrial sau dacă intervențiile pentru salvarea lui ajung, de fiecare dată, să înceapă prea târziu. Cu toate acestea, amintim totuși că firma care se ocupă de demolare a fost amendată: cu 15.000 de lei, de Garda de Mediu Timiș, pentru norii de praf pe care i-a produs.