Într-un final, informaţiile spun că cea de a treia propunere, cea agreată şi de arhitectul complexului, dar şi de investitorul care s-a arătat dispus să suporte cheltuielile de mutare şi prezervare a sit-ului, prin care complexul cu ecluză va fi adus „la suprafaţă” şi pus în valoare prin integrarea într-o piaţetă, a fost cea acceptată şi de Ministerul Culturii.
Directorul Direcţiei de Cultură Timiş, Sorin Predescu, a declarat că această variantă era şi cea mai bună, ţinând cont că celelalte prevedeau fie îngroparea la loc a vestigiilor, fie expunerea lor la elemente precum frigul şi îngheţul, ceea ce ar fi dus la deteriorarea ansamblului.
„Aşa a hotărât Comisia Naţională de Monumente Istorice. Şi asta este cea mai bună decizie pentru că existau câteva variante mai rele”, a spus Predescu.
El a precizat că mutarea vestigiilor se va face de către firme specializate, ceea ce va limita riscul distrugerii lor în timpul operaţiunii.
„Prelevarea şi translatarea ecluzei se va face cu specialişti, cu firme de specialitate acreditate de Ministerul Culturii pentru astfel de operaţiuni. Există un proiect de translatare, există tehnologii specifice”, a mai spus Predescu.
Ovidiu Şandor, directorul societăţii ce operază City Business Center, nu a dorit să comenteze pe această temă, spunând că luni va fi emis un comunicat de presă unde va fi exprimată părerea oficială legată de acest subiect.
Sorin Ciurariu, arhitectul-șef al orașului, susține varianta avizată de Ministerul Culturii pentru acest sit.
„Dintre cele trei variane propuse, cred că este cea mai bună, din două motive puternice. Întâi, că prezervă fidel vestigiile, din punct de vedere material, nu ca localizare. Apoi, pentru că le plasează într-un loc cu o mai bună vizibilitate decât acolo unde au fost descoperite, fiind astfel mai bine puse în valoare. Celelalte două posibilități aveau mai multe dezavantaje decât aceasta. Ce se putea face? Să le ia și să le ducă într-un muzeu? S-ar fi pierdut o oportunitate de a le pune în valoare în proximitatea locului unde au fost descoperite, într-un cadru cu un mult mai bun impact public. Cealaltă variantă, cea a prezervării în sit, nu ar fi funcționat pe termen lung, pentru că pânza freatică a orașului este de suprafață. Cât au stat în apă, îngropate, ele s-au conservat, însă o dată ce au fost dezvelite și a ajuns aerul la ele, degradarea în sit ar fi fost inevitabilă. Plus că acoperirea cu o placă de sticlă sau cu orice altceva e mai puțin spectaculoasă arhitectural decât plasarea într-o piațetă care, dacă am înțeles bine, se construiește special pentru asta. Acuma, dacă mutarea vestigiilor se va face fără să le afecteze, asta e o altă problemă, o altă responsabilitate”, a declarat, pentru www.tion.ro, Ciurariu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!