În zilele noastre, Învierea este privită ca o sărbătoare a luminii. Seara sau la miezul nopţii, când oamenii merg la slujba Învierii, aprind lumânări la mormintele celor morţi din neamul lor. În Bucovina, obiceiul este ca, în noaptea Învierii, să se lase luminile aprinse în toata casa şi în curte, ca să fie luminată gospodăria, în cinstea luminii pe care a adus-o Hristos în lume, prin Învierea Sa.
Mulţimile participă, în toată ţara, la Slujba Învierii. În unele locuri din ţară, la miezul nopţii, când se spune că s-a deschis mormântul şi a înviat Hristos, se aud împuşcături şi pocnituri. După unii etnologi, acestea s-ar face pentru alungarea spiritelor rele, dar în acest context, vestesc deschiderea mormântului Domnului.
În unele locuri era obiceiul ca, în noaptea Învierii, să se aprindă, pe dealuri, „focurile de veghe”. În jurul lor, oamenii istoriseau întâmplări din viaţa lui Hristos. Flăcăii săreau peste aceste focuri, pentru ca vrăjitoarele şi fermecătoarele să nu aibă putere asupra lor. În zilele noastre, ele încă se mai fac, sporadic, prin curţile bisericilor.
După miezul nopţii, salutul obişnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a-nviat”, la care se răspunde „Adevarat a-nviat”, salut păstrat până la Înălţarea Domnului. Este o formă de mărturisire a Învierii şi a credinţei creştine.
La intoarcerea de la slujba de Înviere, creştinii pun într-un lighean un ou roşu şi o monedă de argint, peste care toarna apă. Există apoi datina de a se spăla cu apa respectivă fiecare membru al familiei, dându-şi cu oul roşu peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos şi obrazul să-mi fie roşu ca oul, toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti. Să fiu iubit ca ouăle în zilele Paştilor”. Atunci când se dă cu banul pe faţă, băieţii trebuie să spună „Sa fiu mândru şi curat ca argintul”, iar fetele zic „Să trec la joc din mână-n mână, ca şi banul”, precum şi „să fiu uşoară ca şi cojile de ouă, care trec plutind pe apă”..
Familia creştină se aşază apoi la masa pascală. După această masă, capul familiei ciocneşte ouă cu soţia şi, la formula tradiţională „Hristos a înviat!”, adaugă „Hai să ciocnim ouă, ca să ajungem şi la anul Paşti frumoase, iar după moarte sa ne vedem iarăşi în ceruri!”. Apoi ciocnesc şi ceilalţi membri ai familiei. De obicei, cinstea de a ciocni oul mai întâi revine celui mai în vârstă. Se crede că, făcând acest lucru, membrii familiei se vor vedea şi pe lumea cealaltă.
Se spune ca în prima zi de Paşti nu e bine să mănânci ouă roşii, pentru că tot anul „îţi va mirosi gura ca oul clocit”, sau că e bine să mănânci ouăle nesărate, căci altfel ţi se vor înroşi mâinile. De asemenea, în ziua de Paşti se spune că nu e bine să dormi, că-ţi ia strigoiul anafura dintre dinţi, o vinde diavolului şi nu mai ai noroc în casă.
În unele locuri, există datina ca a doua zi de Paşti să vină baieţii la udat. După tradiţionalul „Hristos a înviat”, băiatul spune că i-ar fi sete şi scoate o ulcică cu apă, pe care o varsă fie pe gâtul fetei, fie pe faţa ei, rostind „Să-ţi fie inima curată ca apa şi ea să te ferească de orice boala”. Astăzi se mai practică şi stropitul cu parfum, mai ales în Banat şi Transilvania. Băiatul primeşte ouă roşii şi este invitat la masa pascală.
Citiți principiile noastre de moderare aici!