În lunea Paştelui, spre amiază, peste o sută de oameni, unii veniţi special pentru asta de la oraş, alţii chiar din străinătate, s-au strâns în jurul Crucii mari din cimitirul ortodox al comunei timişene Livezile, să-şi cinstească morţii. E drept că, de la an la an, cercul celor veniţi la cimitir se subţiază, şi de zece ori mai mulţi sunt cei scrişi pe pomelnice, răposaţii pe care preotul paroh îi pomeneşte de trei ori, după canon.
Şi bucatele aduse la sfinţit de sufletul morţilor sunt alese după o reţetă care amestecă, în cantităţi variabile, tradiţia şi… marketingul. Dacă până în urmă cu vreo 10-20 de ani cotăriţele erau burduşite cu colaci savant împletiţi, cu ouă vopsite în foi de ceapă, cu friptură de miel şi prăjituri care dădeau seama deopotrivă despre bunăstarea casei şi priceperea gospodinei, astăzi colacii se comandă la „butica” din sat, prăjiturile vin în ţiplă de la supermarket, cozonacul traditional e înlocuit cu panettone, iar sticlele de Fanta fâsâie bonom când li se desfac dopurile ca să fie aghezmuite cu busuiocul. Ba chiar şi coşurile sunt, uneori, înlocuite de pungi de plastic de la supermarket. Dar slujba pe care părintele paroh o ţine cu toată cuviinţa e aceeaşi dintotdeauna, iar sentimentul Învierii şi lacrima pentru cei duşi sunt sincere.
După slujbă, preotul sfinţeşte mormintele noi, oamenii se regrupează la crucile celor dragi şi împart săracilor mâncarea din coşuri şi plase. Uneori, prăznuiesc chiar ei, cu rudele pe care nu le-au mai văzut cine ştie de când, ciocnesc ouă şi se invită unii pe alţii, neamuri, vecini, prieteni, la un pahar de suc. Căci Paştele Morţilor este, în egală măsură, un prilej de revedere a celor vii…
Foto (c) fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!