În 17 decembrie 1989, miliția și armata au scos pe străzi TAB-uri și tancuri pentru a-i intimida pe demonstranții care strigau sloganuri anti-Ceaușescu. Sute de oameni au fost răniți atunci la Timișoara, iar alte câteva zeci au murit. Spitalele erau pline de răniți.

Primele focuri de armă s-au auzit până după miezul nopții, după ce Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se tragă în toți cei care nu se supun. Au avut loc lupte de stradă între civili și militari, iar spre seară, un grup de manifestanți a fost atacat de soldați, în zona Podului Decebal. Cinci oameni au murit și alți 34 au fost răniți.

În noaptea care a urmat, Timișoara a fost sub asediu. Străzile au fost lăsate intenționat, trăgându-se cu muniție de război încontinuu, timp de 12 ore.

„Bilanț final: 66 de morți, aproape 200 de răniți. Pe 17 decembrie 1989, în orașul în care a izbucnit Revoluția, au căzut primii oameni. Gloanțele au secerat zeci de vieți. Le spunem, de atunci, martiri”, explică cei de la Muzeul Național al Banatului.

La Timișoara, astăzi au loc mai multe manifestări în amintirea martirilor Revoluției din Decembrie 1989:

• Ora 10 – Catedrala Mitropolitană Slujba de pomenire a eroilor martiri
• Ora 10:30 – Monumentul Crucificării Depunere de coroane
• Ora 12 – Biserica Martirilor Slujbă de pomenire a eroilor martiri
• Ora 14 – Cimitirul Eroilor Slujbă de pomenire a eroilor martiri, depunere de coroane și parastas
• Ora 19 – La Catedrala Mitropolitană: Moment de reculegere pe treptele Catedralei cu lumânări personalizate cu chipurile eroilor-martir. Organizator: Asociația 17 Decembrie, a răniților și familiilor îndoliate din Revoluția 1989

„Fotografic, documentele, argumentele, sunt cele care stabilesc ce s-a întâmplat în 1989. Am avut situații când recunosc că, dacă scoteam aparatul, aveai senzația că vin și te iau, dar simțeai că e de asemenea important. În 17 decembrie, după ce am ajuns la Consiliul Județean, am ajuns în spate la Bega Mică și acolo erau oameni și militari în Piața Libertății, la mică distanță se trăgeau focuri se armă și era un baraj de militari. Cu aceștia am avut o forțare de baraj, iar unul mi-a aplicat o lovitură cu patul de armă, încât am căzut și nu am mai putut respira. Noroc cu niște doamne care m-au ajutat.

Mai apoi, de la Bega la Catedrală, am fost verificat de cinci ori. Vă dați seama ce însemna să ai aparat de fotografiat, pentru că te controlau de pietre și arme. După am trecut prin fața Cinematografului Studio, am întâlnit militari care ne-au controlat din nou, dar mergeam într-o direcție legitimă, spre cea unde aveam domiciliul.

Peste 20 de minute, cât am stat pe treptele Catedralei, pe militari i-am văzut lângă statuia lui Paul Neagu și au tras spre oameni, se vedea că mai mult la intimidare, se dădeau ricoșeuri. Am fugit prin parc spre casă și în spatele meu se trăgea în toate direcțiile. În 20 decembrie eram în Piața Operei și am fotografiat cu mare frică, am urcat la un moment dat pe o balustradă și am fotografiat un grup de cinci oameni; m-au văzut, m-au dat jos de acolo și m-au bătut bine. Am scăpat pentru că erau niște muncitori care mă cunoșteau și au intervenit pentru mine. M-a determinat să merg acolo faptul că simțeam că se întâmplă ceva istoric”, spune Constantin Duma, fotograf participant la Revoluția de la Timișoara din 1989.