Acest articol nu se recomanda cardiacilor si este cu desavrasire interzis copiilor si tinerilor sub 16 ani.
Tare greu imi vine a crede ca exista locuri in care lumea sa fie mandra de asemenea ritualuri si sa le ridice la rang de sfanta traditie, precum de acela de taiere a porcului in ziua Sfantului Ignat (20 decembrie). Si asta nu din punctul de vedere al unui firav la minte si la duh care “face scurt” cand vede un strop de sange. Nu.
Urmeaza sa judecam cu totii daca masurile impuse de UE pentru sacrificarea animalelor sunt binevenite sau sunt doar niste fite ale civilizatilor vestici care vin la noi sa ne zica cum sta treaba. Treaba asta pe care noi o facem cu atata cinste de sute si sute de ani.
Pe rand…
Ignat si consoarta sa Inatoarea
Ignat este, se pare o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practica preistorica care supravietuieste in tinuturile romanesti extracarpatice. Perechea lui feminina, Inatoarea, este de asemenea asociata cu focul si rugul funerar.
Povestea lui Ignat (trebuie, pur si simplu trebuie s-o cititi) este una care penduleaza violent intre comedie absurda si tragedie barbara, contine mult sange si in forma descoperita de noi nu se leaga decat in mod indirect de porci.
Pe scurt, fiul Ignat neindemanatic si natantol, slab de brat si chior un pic, scapa securea cu care urma sa crape teasta bestiei grohaitoare din ograda in teasta lui taica-sau. Oroare! Tatal moare. Ignat cuprins de disperare fuge in lume sa-si caute izbavirea… si asa mai departe.
Nu doar ca se impaca si cu propria constiinta si cu “superiorii” Sfintelor Scripturi, dar dupa cum constatam azi este promovat la rangul de Sfant. Si mai mult decat atat, a ramas in popor superstitia ca de sfanta lui zi nu care cumva sa te pasca vreun chef pardalnic de munca pentru ca apriga-ti va fi pedeapsa.
De femei are grija nevasta lui Ignat, Inatoarea, oparindu-le si torturandu-le in fel si chip daca le prinde muncind. In plus, zice-se ca Ignatul isi are randuit sa moara negresit un om la ziua lui. Hristoase…
De fapt, ca tot l-am pomenit, Hristos nu pare sa aiba nici o legatura cu istorisirea de fata, cum dealtfel intreaga fabulatie este un amestec narcotic de religii si ritualuri, superstitii si credinte din care Ignat iese cu mainile pline de sange…ale porcului, ale tatalui, nu mai are importanta.
Mai haios este pana unde s-au intins radacinile acestor datini:
– Daca nu ai porc la Ignat, taie cel putin o pasare, ori inteapa creasta de la o gaina neagra, ca sa dea sangele; e bine sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai asa vei fi ferit de boala!
Ce daca Ignatul a fost ieri, inca mai aveti timp sa spintecati ceva sa galgaie si sa improaste norocul peste tot.
– E bine sa te manjesti cu sange de porc pe fata, ca sa fii rosu la fata si sanatos peste an. Nu uita sa te stergi…
– I se face porcului in frunte o taietura cu cutitul in chip de cruce, zicandu-se ca si la facerea semnului Sf. Cruci: In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh, Amin! (Dumnezeu stie de toate astea?!
– Sa nu fie oameni milosi in preajma godacului aflat in ororile taierii care sa il caineze caci asta il supara pe Dumnezeu, basca se mai si strica carnea.
– Prin judetul Teleorman, in aceasta zi nu se lucreaza lucruri femeiesti, “ca sa nu icneasca, sa nu geama, ca porcul.” No comment.
– Se spune ca in noaptea de Ignat porcul isi viseaza cutitul sau se viseaza la gat cu margele rosii. Sfantul Ignat se arata porcilor si le spune ca au sa moara; el ia sufletele porcilor.
Script: fumigene in cocina. Porcul grohaie agitat cufundat intr-un vis premonitoriu.
Ignat: “Sunt Sfantul Ignat… (buuuhuuuuu). Am sa iti dau ceva, in schimbul sufletului tau. Ii intinde simbolic un sirag de margele rosii.
Porcul: O, vai… pentru mine?! Groh-groh… Dar stai, astea nu sunt de la bunul meu vecin curcanul? Isi da seama de grozavie. Se trezeste urland. Guiiiitttzzz! Guuuiitz!!!
De ce porcul?
Se pare ca din respect fata de zei. Godacii erau scarificati in ritualuri ce se desfasurau inclusiv la egipteni si la indieni. La romani taierea porcilor se face in mod traditional in ziua amintita (20 decembrie) de obicei in zori sau in ziua de Ajun. La sate in perioada stabilita pentru macel rasuna ulitele de guitatul animalelor, insa… tot traditional vorbind, evenimentul este prilej de bucurie si petrecere.
Obiectiv vorbind, nu este vorba de orgii sangeroase ci de un prilej de reunire a micilor comunitati de la sate, de celebrare a bunastarii si ajutare a celor saraci prin pomana, de urari de bine si asa mai departe.
Se prajeste carnea proaspata, se mananca soric, se destupa sticle de vin sau tuica din care sunt cinstiti vecinii si cei ce au ajutat la spintecare, se face o pomana a porcului cu bucati de carne gatite, cu carnati proaspat facuti, in vreme ce copiii se inghesuie la soric si la jucat cu “basica porcului.” In balonul facut din vezica animalului se pun boabe de porumb si se zdrangane pana isi ies din minti toti mesenii.
Consultati pentru detalii manualul complet de taiere a porcului, cu ghid si instructiuni amanuntite, de la trezirea porcului in dimineata executiei pana la punerea carnatilor la uscat.
Noile reglementari UE in privinta sacrificarii animalelor
Salutam in alta ordine de idei ultimul guitat al porcilor. Din 2007 noile norme impun tot soiul de restrictii in ce priveste cresterea si sacrificarea porcinelor.
Metodele de curmare a vietii animalului sunt totusi sadice oricum ai da-o – electrocutare sau impuscare. Rostul schimbarilor vizeaza insa mai degraba stabilirea unui standard de curatenie si de siguranta in ce priveste calitatea carnii, porcul nu mai poate fi injughiat in batatura ci intr-un abator sau locatie special amenajata, sub supravegherea unui specialist veterinar.
Carnea trebuie testata inainte de a fi data spre comercializare si mai mult decat atat, carnea provenita de la porcii crescuti in sisteme nonprofesionale poate fi utilizata numai pentru consum familial, in exploatatia de origine.
Curios este ca majoritatea privesc aceste norme cu multa suspiciune, invocand in mod absolut absurd, sfanta traditie in care mosii si stramosii ne-au invatat sa ne injunghiem singuri porcul in ograda, fara grija nici unui test ca oricum “n-a patit nimeni nimic pana acuma.”
Nu e vorba de un modernism ridicol, ci de civilizatie
Si nu prea exista nici un argument impotriva. Romanii, in special cei din mediul rural, sunt complet depasiti de problematica protectiei animalelor. Ni se pare firesc sa avem dreptul sa facem orice cu ce crestem in ograda. “Noi l-am crescut, noi il taiem” fapt intr-o oarecare masura acceptabil atata vreme cat asta nu pune in pericol sanatatea altora.
E limpede ca mosii si stramosii nostri au stiut intotdeauna “tips & tricks” pentru a tine carnea curata si a se feri de primejdiile bolilor; sigur ca si azi metodele stravechi functioneaza, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa stim nimic si sa invatam nimic nou, care poate ne-ar usura viata.
de Flavia Cozma
SURSA: www.metropotam.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!