Ion Risti, președintele Asociației Nevăzătorilor din România, filiala Timiș – Caraș-Severin și vicepreședinte la nivel național spune că, din păcate, nevăzătorii sunt prizonieri în propriile case.

„Dificultățile sunt cele de zi cu zi. În primul rând, nu suntem acceptați ca oameni. Noi nu dorim milă, nu dorim să fim compătimiți, vrem să fim sprijiniți și să fim acceptați așa cum suntem, pentru că putem fi utili și noi societății. Pe stradă, principalele probleme sunt în primul rând cu pietonii și în al doilea rând cu șoferii, chiar dacă majoritatea nevăzătorilor sau a celor care sunt complet nevăzători folosesc acel baston.

De cele mai multe ori nu suntem băgați în seamă, pentru unii acel baston nu înseamnă nimic. Acesta are dublu rol: în primul rând tactil, pentru ca nevăzătorul să se poată orienta, și în al doilea rând să fie observat de persoanele din jur. Numai că, din păcate, la ora actuală în Timișoara nu știu dacă mai sunt 10 sau 15 persoane care au curajul să mai circule cu un baston. Din păcate, nevăzătorii sunt prizonieri în propriile case”, a spus Ion Risti, președintele Asociației Nevăzătorilor din România, filiala Timiș – Caraș-Severin și vicepreședinte la nivel național.

În 14 octombrie, în fiecare an, se sărbătorește Ziua Bastonului Alb. Și acum doi ani, și anul trecut, reprezentanții asociației au scos pe stradă persoane văzătoare, cu ochelari pe ochi și cu un baston în mână, pentru a se pune timp de cinci minute în pielea nevăzătorului.

Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă locul de muncă. Nevăzătorii ar vrea să muncească, dar puține uși sunt deschise pentru ei.

„În evidența noastră sunt aproximativ 3.000 de persoane nevăzătoare, dar nu toate sunt lipsite total de vedere. Din păcate, cea mai mare problemă o reprezintă locul de muncă. Foarte puțini nevăzători primesc un loc de muncă, deși meserii ar mai fi câteva. Nici meseriile nu mai sunt ce au fost în trecut.

Lumea ne cunoaște ca asistenți de balneo-fizio-kinetoterapie, maseuri, eu am practicat masajul 25 de ani, dar nu de asta spun că cei mai buni maseuri sunt nevăzătorii. Știu acest lucru, dar, de cele mai multe ori, în instituțiile private, când se aude că o persoană este nevăzătoare nu i se spune în față că nu, dar i se spune frumos, elegant să mai încerce, să mai revină. Mai este și meseria de profesor pe care o poate practica un nevăzător”, a spus Ion Risti.