Sâmbătă, 8 Septembrie 2018, va avea loc tradiționalul „Pelerinaj pe jos” de la Mănăstirea Timișeni (Șag) la Mănăstirea Partoș. Pelerinajul reiterează, în mod simbolic, drumul pe care l-a parcurs, după retragere, Sfântul Mitropolit Iosif în 1653, din cetatea Timișoarei până la Mănăstirea Partoșului.

Traseul pelerinajului începe din Șag, sâmbătă, la ora 7, și continuă prin Parța – Petroman – Ciacova – Ghilad – Ofsenița – Banloc – Partoș.

Programul zilei de sâmbătă, 8 septembrie, este următorul:

– ora 6:00: Sfânta Liturghie (săvârșită în biserica mică a Mănăstirii Timișeni-Șag de către Ierom. Varlaam Almăjanu, starețul Mănăstirii Partoș).

– ora 07:00: binecuvântarea pelerinilor și începutul pelerinajului.

La orele serii, pelerinii vor fi întâmpinați la intrarea în sat de credincioșii din localitate, se va înconjura mănăstirea și va avea loc o slujbă de mulțumire.

Pe întregul traseu pelerinii vor fi însoțiți de autovehicule de ajutor în caz de nevoie.

Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş s-a făcut în 7 octombrie 1956, după ce moaştele sale au fost aduse de la Mănăstirea Partoş şi aşezate în Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

În 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sfântului Iosif cel Nou în tot cuprinsul Patriarhiei Române. În anul 1997, Sfântul Sinod l-a desemnat pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş ca ocrotitor al pompierilor militari din România, având în vedere minunea salvării Timişoarei de la un cumplit incendiu. Astfel, el este sărbătorit în fiecare an de către formaţiile de pompieri odată cu Ziua pompierilor militari – 13 septembrie.

„Odată, pe când săvârşea Sfânta Liturghie în ziua hramului unei vechi biserici de lemn din Timişoara, în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a izbucnit un mare foc în partea de apus a Timişoarei. Un vânt puternic întindea pârjolul cu repeziciune asupra întregului oraş. Mulţi au pierit atunci în flăcări, iar groaza îi cuprinsese pe toţi. Sfântul Iosif, văzând prăpădul, a ieşit în faţa bisericii luând cu sine Sfintele Taine şi căzând cu faţa la pământ şi cu toată puterea sufletului său cerând îndurare lui Dumnezeu să scape cetatea de prăpăd, deodată nori negri s-au ridicat dinspre miazăzi întunecând tot cerul şi o ploaie torenţială s-a vărsat timp de mai multe ore, fără încetare, până a stins cu totul focul nimicitor. Şi Sfântul Iosif, ridicându-şi fruntea de la pământ, mulţumea lui Dumnezeu cu lacrimi pentru mila ce a făcut-o izbăvind de moartea cea năprasnică a prăpădului. Apoi, mergând acasă, s-a închis în chilia sa şi timp de trei zile n-a mai ieşit. Când s-a arătat din nou în lume, pe dosul palmei lui de la mâna stângă îi apăruse semnul sfintei cruci, ca şi când ar fi fost ars cu fierul înroşit. Semnul acesta a rămas pe mâna Sfântului până la sfârşitul vieţii lui, semn care i-a fost dat de Dumnezeu pentru aducerea aminte a marii Lui milostiviri”, este menționat în “Viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş”, scrisă de părinţii Marius Florescu si Adrian Carebia, Editura Invierea, Arhiepiscopia Timisoarei, 2006.