Este o lume a copilăriei cu toate spaimele ei, o lume ingenuă populată de ciudăţenii şi jocuri înfricoşătoare. Niciun strop de hidoşenie nu picură din pensula Dianei Serghiuţă, dar frica de ceva care e fundamental greşit se degajă dureros, decantat, prin toţi porii, ca într-un vis care te ţine, atavic, captiv. Monştrii ei cu multe capete sunt cel mai adesea pui născuţi “altfel” printre cei aparent “normali”, păsări cu două căpşoare cântă într-un copac vegheat de multe luni mici, hamsterii zburdă pe un idilic câmp cu maci, dar tristeţea din ochii câinelui bicefal, din visul pisicii şi din cerul care îi cade în cap, este insuportabilă şi enigmatică.
„Lipsa de transparenţă a aparenţelor, ermetismul simbolisticii, înţelegerea noastră ricoşând de pe subiectul magistral tratat, ajunge să proiecteze în imaginar sensuri polivalente, trasee spiritual psihologice ca nişte unde magnetice între creator şi privitor. (…) Lucrările Dianei Serghiuţă ascund ceva de neexprimat”, observă prof. dr. Carol David.
„Totul a pornit de la o poveste tare tristă. Mi-a murit de cancer o prietenă dragă. Şi am început să mă gândesc ce greşim, m-a obsedat să aflu unde încep să fie lucrurile anapoda. Şi mi-am dat seama că facem totul greşit: de la ce mâncăm, cum trăim, cât dormim, ce visăm, totul. Aşa m-am întors cu gândul la copilărie şi am înţeles că unii ne naştem greşit”, explică tânăra pictoriţă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!