Constantin Brâncuşi a trăit 81 de ani şi 26 de zile şi în ultimul ceas al vieţii sale, în noaptea de 16 spre 17 martie 1957, artistul de geniu care a deschis epoca modernă a sculpturii s-a spovedit lui Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Româneşti la Paris, spunându-i: „Mor neîmpăcat că nu îmi dau ultima suflare în ţara mea şi voi putrezi în pământ străin”.
Decis să-şi dedice viaţa împlinirii testamentului lui Brâncuşi, Laurian Stănchescu vrea să ajungă până în faţa preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, cu documentele care atestă dorinţa celui mai mare artist român şi voinţa rudelor lui şi a autorităţilor române.
„În 28 septembrie 1951, Brâncuşi a adresat Academiei Române o cerere de repatriere a operei sale. I-a fost refuzată pe motiv că opera sa nu ajuta la edificarea socialismului în România. Până în 1951 el nu a renunţat la cetăţenia română în favoarea celei franceze. În 1955, el a făcut o altă cerere, de repatriere a sa, dorind să se săvârşească din viaţă la Hobiţa şi acolo să fie îngropat. Dar vreau să le explic preşedintelui Franţei, guvernului şi parlamentului francez că nu statul român l-a refuzat pe Brâncuşi, ci câţiva stalinişti din vremea aceea. Acum, la 135 de ani de la naşterea sa, a venit vremea să-i împlinim dorinţa”, susţine Stănchescu.
El se află în posesia unei scrisori semnate de 84 de descendenţi ai lui Brâncuşi care cer repatrierea osemintelor şi a mai multor documente care atestă dorinţa artistului, documente pe care le-a prezentat, joi, la Casa Artelor din Timişoara, la invitaţia prof. dr. Violeta Zonte, directorul Direcţiei pentru Cultură Timiş.
„Mai mult, în 2003-2004, Maria Luminiţa Mincu Pătraşcu Brâncuşi, strănepoata artistului, a adresat mai multe memorii Guvernului României cerând această repatriere. Chiar s-a întâlnit cu Adrian Năstase, premierul de atunci al României, iar acesta i-a semnat şi aprobat cererea. Astăzi însă autorităţile româneşti ignoră acest necesar gest de reparaţie morală şi restituire istorică, artistică şi simbolică. I-am scris preşedintelui României, dar nu am primit niciun răspuns. Pe Nicolae Manolescu l-aş provoca la duel dacă aş putea, căci a făcut tot ce a putut să descurajeze campania mea. Am făcut un protest în faţa Ministerului Culturii şi, în urma lui, ministerul mă sprijină. Un sprijin excepţional am primit din partea Bisericii Ortodoxe şi mă bucur că Gigi Becali şi-a oferit sprijinul total pentru această campanie”, a declarat Laurian Stănchescu.
Scriitorul va încerca să-i convingă pe timişoreni să-l urmeze, pe jos, până la Paris. Joi la ora 18, el îşi va prezenta campania în faţa Operei din Timișoara. Pentru a-şi exprima sprijinul, Filarmonica Banatul va susţine apoi un miniconcert cameral în Piaţa Victoriei. Asociaţia Fiii Gorjului susţine această campanie oferind un autoturism şi o echipă care va filma marşul până la Paris.
Cu un tricou imprimat cu chipul lui Brâncuşi, o panglică tricoloră şi o traistă de la Gorj, Stănchescu va urma acelaşi traseu străbătut în 1903-1904 de Brâncuşi: Timişoara, Budapesta, Viena, Munchen, Zurich, Basel, Paris. El va fi găzduit, în periplul său, de bisericile româneşti.
La 57 de ani, Laurian Stănchescu nu se teme să străbată cei peste 2300 de kilometri dintre Hobiţa şi Paris. Anul trecut el a făcut un marş de la Ateneul din Bucureşti la Sarmisegetusa, străbătând peste 500 de kilometri în 11 zile.
Foto (c) fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!