Octavian Leșcu deține o bucată de istorie. A Timișoarei. Locuri și vremuri pe care fiecare timișorean sau îndrăgostit de Timișoara ar vrea să le vadă. Cum a fost pe-atunci… Cum arăta Opera înainte de a fi placată și a fi ascunse statuile laterale, ce era când nici Catedrala nu era construită, cum mergea tramvaiul prin centrul urbei și cum arătau vechile cartiere ale Timișoarei. Octavian Leșcu le are pe toate acestea. Are imaginile, se uită pe ele, le arată și altora, face albume în patru limbi pentru a le vedea nu numai timișorenii, ci și străinii care trec prin urbe… Are vederi… să te tot uiți la ele și albume publicate, pentru apariția cărora s-a luptat mult, cu anii, are o tolbă plină de amintiri… Are 87 de ani, iar de 53 de ani colecționează…

„Vederile am început să le colecționez din 1966. M-am ocupat de filatelie și eram la club, Am avut un prieten mai în etate, care aduna tot felul de lucruri legate de Timișoara. M-a rugat: când găsești pe la club vederi din Timișoara ia-mi și mie. I-am luat. Am cunoscut un om din Sibiu, eu în timpul acela umblam la Vâlcea, unde universitatea a realizat instalația de înaltă tensiune, de care eu am răspuns. Mă duceam lunar la Râmnicu Vâlcea și în Sibiu făceam o întrerupere de o oră. M-am dus la acel om din Sibiu, mi-a arătat că avea 60 de vederi cu Timișoara și mi-a spus să-i dau în schimb Sibiul și diferența în bani. M-am dus să le iau, în ideea a i le da prietenului meu. Am ajuns acasă, le-am înșirat, m-am uitat la ele și mi-am spus: nu i le mai dau”, povestește Octavian Leșcu.

De atunci a început totul. A început să colecționeze și nu s-a mai oprit… L-au oprit… vremurile. Cărțile poștale din vechi timpuri le are deja, iar acum nu prea se mai editează atâtea ca pe vremuri, în vremea când e-mail-ul și „selfie-ul” au luat locul vederii de pe litoral sau din orașele în care ai călcat… Nu a fost ușor de procurat vederi cu Timișoara, mai ales că acestea erau trimise de aici înspre alte locuri. Practic, Octavian Leșcu, procurându-le, le-a adus înapoi de unde „au plecat”…

„Sunt multe vederi cu Timișoara. Cea mai veche este o vedere din aproximativ 1890. Le-am procurat și din Timișoara, de la Arad și mai din câteva orașe, București, Sibiu, dar majoritatea le-am primit din străinătate, pentru că ele de fapt acolo s-au dus, aici am găsit doar ce a rămas întâmplător. Foarte multe am primit din Germania, acolo am avut doi parteneri foarte buni, și le plăteam în timbre, am primit cărți poștale cu Timișoara din Franța, Cehoslovacia, din Ungaria. Riscul era să primesc vederi pe care le aveam deja. De 20 de ani nu am mai primit o vedere, întâmplător am mai primit câte o carte poștală de la cei care știau că mă interesează, am o vedere cu catedrala și figura Regelui Mihai. Nu am avut-o, am primit-o de la un prieten, o vedere în care în loc de catedrala mitropolitană din centrul Timișoarei este o pădure, cum era înainte…”, povestește seniorul amintirilor.

Cartofilia a întrerupt-o complet, după ce acum câțiva ani a reușit să tipărească un album în condiții grafice excepționale cu comorile sale, fiecare vedere „explicată” în patru limbi… A lucrat la Universitatea Politehnică 26 de ani, a fost tehnician, la Fizică, s-a ocupat foarte mult cu noutățile și cu partea tehnică a catedrei de Fizică. Iar dacă la „job” s-a ocupat cu noutăți, în viața particulară a încercat să strângă vederi cât mai vechi și inedite…

Ia o vedere în mână și îți spune multe despre ea. Are multe planuri, albume care nu au văzut lumina tiparului, în pregătire, scrisori către regi care… au trecut la cele veșnice, proiecte cu parcuri, cu statui ale ziariștilor, este un senior activ căruia îi place să caute prin amintiri…

La final am aflat și de ce ne spune că are… multe vederi, și nu le spune numărul. „Știți, primesc telefoane suspecte, care mă întreabă amănunte, mai bine să fie multe”.

Ieșim de unde ne-a primit seniorul amintirilor și dăm cu ochii de un perete întreg de ceasuri „Mai am! M-am lăsat de vederi și colecționez de vreo cinci ani ceasuri”, ne spune Octavian Leșcu. „Câte?”, întreb eu. „Multe!”. Dar asta e deja o altă poveste…