Acțiunea se află la a doua ediție, arborii plantați anul acesta alăturându-se celor din 2024, pentru a crea un spațiu comemorativ cu caracter permanent. Pomii au fost plantați chiar de revoluționari, alături de reprezentanți ai administrației locale.

La eveniment au participat viceprimarul Municipiului Timișoara, Paula Romocean, revoluționari și cetățeni de onoare ai orașului. Arborii sunt dedicați revoluționarilor Marian Melinte, Aurel Chindea, Mihaela Munteanu, Gabriel Marinescu, Valer Bercia, Florin Augustin Ambru, Verginia Jugănaru, Mihaela Ionescu, Svetlana Pomorișaț, Adrian Colhon și Traian Orban (postum).

Revoluționarul Valer Bercia a vorbit despre semnificația personală, dar și cea simbolică, a inițiativei.

„E o acțiune binevenită și binemeritată și noi ne bucurăm pentru ea, mai ales că pentru mine este ceva cu totul special, pentru că de meserie sunt inginer silvic. Revoluția a fost, zic eu, expresia curajului și dorinței poporului român pentru libertate, pentru democrație, pentru respectarea drepturilor omului. Oamenii simpli, oameni tineri, oameni bătrâni au ieșit în stradă ca să frângă dictatura comunistă și sacrificiul lor, evident, că nu trebuie să fie uitat”, a spus acesta.

Viceprimarul Paula Romocean a subliniat continuitatea proiectului și importanța locului ales.

„E al doilea an în care ne aflăm aici, pe Aleea Libertății, unde 11 revoluționari, dintre care unul post-mortem, vor planta copaci. Pentru domnul Traian Orban va planta fiica acestuia. În rest, ceilalți revoluționari sunt aici și vor planta personal. E o ocazie bună să ne amintim, când o să trecem pe aici, de ce s-a întâmplat în decembrie 1989 și să ne amintim de oamenii care au făcut posibilă libertatea pe care o avem astăzi.

S-a ales acest parc pentru că este aproape de Băile Neptun și știm că este un loc în care s-au întâmplat mai multe lucruri la Revoluția din 1989. Este unul dintre locurile emblematice care ne aduc aminte de tragedie”, a declarat viceprimarul Paula Romocean.

Totodată, aceasta a vorbit despre necesitatea implicării revoluționarilor în cât mai multe inițiative, pentru ca tinerii și toți cetățenii Timișoarei să nu uite de ceea s-a întâmplat acum 36 de ani.

„A fost o discuție și în cadrul ședinței de Consiliu Local despre anumite mese rotunde. Cred că ar fi important să identificăm contexte, evenimente în care ei pot să vorbească despre ce s-a întâmplat nu doar în decembrie 1989, ci și înainte, despre cum au trăit, ce i-a făcut să iasă în stradă și să facă acest gest eroic, care pentru unii a însemnat sacrificiul suprem.

E important să amintim tinerilor că s-a trăit în România și altfel, nu doar ca acum. E important nici noi să nu uităm, nici părinții noștri. Realitatea este că încercăm să găsim evenimente în care să-i implicăm, iar acesta este unul dintre ele. Cred că e un eveniment cu un caracter permanent, pentru că oricine va trece pe aici, indiferent că o face acum, în decembrie, sau în altă lună, nu trebuie să uite. Ei trebuie să fie prezenți printre noi”, a mai spus Romocean.

Un moment emoționant al evenimentului a fost declarația fiicei lui Traian Orban, revoluționar comemorat postum, care a vorbit despre cum trăiau oamenii în perioada comunismului, dar și despre cât de important este să comemorăm curajul revoluționarilor.

„În urmă cu 36 de ani, avea 45 de ani. Era mai tânăr decât mine acum. Și a avut curajul, alături de miile și zecile de mii de timișoreni, să strige «Libertate!», «Jos comunismul!», «Vrem adevărul despre cei arestați!», «Persoanele dispărute înapoi!». Dispăruți erau foarte mulți. În perioada 16–22 decembrie, Timișoara a fost sub asediu și copiii noștri, tinerii noștri, trebuie să știe pentru ce timișorenii au strigat libertate.

Pe vremea aceea, eu personal mâncam pâinea pe cartelă, un sfert de pâine de persoană, pe zi. Uleiul era pe cartelă, făina albă, zahărul. Nu exista carne, lapte, ouă, brânză. Alimentarele erau goale. Apa în bloc era numai rece. Și aveam apă rece la bloc de două ori pe săptămână. Mămicile umpleau vana cu apă rece ca să avem la toaletă. Se lucra sâmbăta normal, iar duminica mașinile puteau circula doar cele cu număr par. Nimeni nu avea pașaport. Aveam un singur post de televiziune național, cu program foarte scurt, unde vedeam numai emisiuni patriotice, comuniste. Nimeni nu știa ce se întâmplă în țară și în afara țării, cu adevărat.

Timișorenii au luptat pentru libertate și au dorit o viață mai bună. Au dorit să nu mai trăiască în închisoarea comunistă. Tatăl meu, în Piața Libertății, a fost împușcat și cineva l-a tras de pe caldarâm ca să nu fie călcat de TAB-ul care circula în acea zonă, foarte aproape de cei răniți. S-a trezit gol pușcă, doar cu ceasul pe mână, printre morți și răniți, pe beton, la Spitalul Județean din Timișoara.

A luptat timp de 30 de ani pentru pedepsirea celor care au făcut genocid la Timișoara, pentru aflarea adevărului despre ce s-a întâmplat la aici, și pentru ca memoria celor împușcați, decedați și răniți să nu fie întinată. Cred că noi toți avem datoria morală să ne cinstim eroii, să nu-i uităm și să luptăm toți pentru libertate”, a povestit fiica lui Traian Orban.