Conform analizei, România înregistrează cea mai ridicată rată NEET din Uniunea Europeană, adică a tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani care nu sunt nici angajați, nici implicați în educație sau formare. Valoarea este de 19,4%, aproape dublă față de media UE de aproximativ 11%.

În același timp, participarea tinerilor care combină studiile cu munca este extrem de redusă. Doar 1,2% dintre studenți muncesc în paralel cu educația, nivel care plasează România pe ultimul loc în Uniunea Europeană și mult sub media europeană de 11,6%. În comparație, țări precum Olanda, Danemarca sau Finlanda înregistrează procente semnificativ mai mari.

Analiza mai arată că 97% dintre tinerii înscriși în programe formale de educație nu au niciun fel de participare la piața muncii, media europeană fiind de 71,4%.

„Analiza relevă o separare clară, în România, între educație și experiența în câmpul muncii”, transmit autorii analizei de la Consilium Policy Advisors Group.

Diferențe semnificative între genuri, categorii sociale, dar și între regiunile din țară

Datele indică faptul că anumite grupuri sunt afectate în mod disproporționat. În România, 25,2% dintre fete se încadrează în categoria NEET, comparativ cu 14% în cazul băieților, ceea ce indică o incidență mai ridicată în rândul fetelor. În același timp, femeile reprezintă aproximativ 63% din totalul tinerilor NEET, ceea ce arată că, per ansamblu, această categorie este mai afectată de fenomen decât cea a bărbaților.

Mediul rural accentuează aceste diferențe. De exemplu, rata NEET în rândul fetelor din zonele rurale ajunge la 34,8%, iar rata de angajare este semnificativ mai scăzută decât media europeană, 44% pentru românce, față de 65% media UE. În plus, aceste valori nu au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ultimii ani.

Nivelul de educație influențează de asemenea puternic situația tinerilor. Aproximativ 24% dintre tinerii NEET nu au finalizat studiile liceale, iar în cazul fetelor cu educație redusă, rata NEET a crescut în ultimii ani.

Analiza evidențiază disparități semnificative între regiuni, inclusiv în ceea ce privește vestul României, unde valorile sunt mai apropiate de media europeană, dar rămân diferențe importante între genuri. În această regiune, rata NEET este de aproximativ 9,6% în rândul băieților, în timp ce în cazul fetelor ajunge la 18,1%. Totuși, regiunile Sud-Est, Sud-Vest și Centru înregistrează unele dintre cele mai ridicate rate NEET în rândul fetelor, cu valori care depășesc praguri de 30%.

Mulți tineri NEET nu caută activ un loc de muncă. Principalul motiv: salariile mici

Analiza mai arată că o parte semnificativă a tinerilor NEET nu caută activ un loc de muncă. Doar o mică proporție sunt șomeri în sens clasic, și anume 5,4%, restul fiind inactivi. De asemenea, „44% invocă salariul mic drept principal obstacol”, iar percepția asupra veniturilor influențează decizia de a intra pe piața muncii. În analiză se mai precizează că doar 1 din 100 de tineri inactivi găsesc un loc de muncă în fiecare trimestru.

În plus, mulți tineri consideră oportunitățile din străinătate mai atractive: „66% dintre tineri consideră că munca în străinătate este o cale spre standarde de viață mai bune”, iar peste un sfert declară intenția de a părăsi țara în perioada următoare.

Concluzii și direcții propuse

Autorii analizei consideră că fenomenul NEET nu este unul punctual, ci unul structural, determinat de factori precum educația, mediul de rezidență și accesul la oportunități. În acest context, este evidențiată necesitatea unor politici publice care să conecteze mai bine educația cu piața muncii.

Sunt propuse direcții precum dezvoltarea unor trasee educaționale flexibile care să includă experiență profesională timpurie, stimularea stagiilor și a uceniciei, adaptarea cadrului legislativ pentru a permite munca în paralel cu studiile, precum și introducerea unor programe structurate de orientare în carieră încă din etapele timpurii ale educației.

Analiza subliniază că, în lipsa unor intervenții coerente, tranziția tinerilor de la educație către piața muncii rămâne dificilă, în special pentru categoriile vulnerabile și pentru regiunile cu oportunități limitate.