Acest post durează până pe 24 decembrie inclusiv. În primele secole, creștinii nu posteau în același fel și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Uniformizarea duratei postului s-a făcut la sinodul local din Constantinopol ținut în anul 1166, în vremea patriarhului Luca Chrysoverghi. La acest sinod s-a hotărât ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie, spune Horia Țâru, preot iconom-stavrofor.

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit in sec. IV-V, deci mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Acest post îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună ca noi să devenim sălaș pentru Hristos. Nu întâmplător, prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prăznuită pe 21 noiembrie, sărbătoare care ne descoperă că Maica Domnului intră în Templul din Ierusalim pentru a deveni ea însăși Templu sau „Biserică sfințită și Rai cuvântător”, adaugă el.

Din Tipicul cel Mare al Sfântului Sava aflăm care sunt dezlegările la pește în acest post: „Se cuvine să știm că în Postul Sfinților Apostoli și în cel al Nașterii Domnului Hristos, marți și joi nu mâncăm pește, ci numai untdelemn și vin, iar luni, miercuri și vineri nu mâncăm nici untdelemn și nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea și mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele și Duminicile mâncăm pește, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marți sau joi, se întâmplă să fie un Sfânt care să aibă Doxologie mare, atunci mâncăm pește. Și dacă se va întâmpla luni, de asemeni mâncăm pește. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn și la vin și mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere, dezlegăm la untdelemn, la vin și la pește. Și dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin și pește”.

Conform preotului, de regulă, cuvântul „sec”, din sintagma precum „lăsatul secului”, este înțeles de noi ca fiind sinonim cu „uscat”, fără „grăsime”, „de post”. În realitate însă, accentul nu trebuie să cadă pe mâncare, pentru că „secul” pe care îl lasă postul ortodox este „seclum” (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumești. Trebuie să reținem că rostul postului este îndreptarea duhovnicească, nu regimul alimentar, care rămâne doar un instrument ajutător pentru domolirea poftelor și pornirilor trupești. În zadar vom ține post, dacă vom continua să fim cuprinși de mânie, ură, invidie, lăcomie, grăire în deșert etc.

Pentru societatea noastră, postul este înțeles greșit. Mulți consideră postul o formă nefirească prin care omul este persecutat pentru păcatele sale. Însă, pentru tradiția creștină postul reprezintă o normalizare a naturii noastre, și nu o persecutare a acesteia.