Într-o postare publicată pe rețelele sociale, Dominic Fritz spune că experiența trăită în perioada 2003-2004, când a fost voluntar într-o casă de copii din Timișoara, i-a revenit în minte după cazul Pașca.

„Felul în care statul român îi abandonează pe cei mai vulnerabili are o lungă istorie. Ce am văzut eu în tinerețe m-a marcat profund. (…) Au fost anii înainte de aderarea la Uniunea Europeană, iar România își asumase ca țintă reducerea numărului de copii instituționalizați. Orfelinatele trebuiau să se transforme în «case familiale» sau să fie închise. Obiectivul a fost bine gândit, standardele au fost europene. Implementarea a distrus mii de vieți”, scrie liderul USR.

Fritz afirmă că, în încercarea de a reduce rapid numărul copiilor instituționalizați, statul a început reintegrarea acestora în familiile biologice, deși mulți fuseseră abandonați la naștere și nu își cunoșteau părinții.

„Majoritatea copiilor cu care am lucrat eu au fost abandonați la naștere. (…) Mulți orfani cresc cu un mare dor de părinți, nu simt ură la vârsta aia, își imaginează că abandonul a fost doar o încurcătură la spital și trăiesc cu visul reunirii. (…) Au fost duși din Timișoara, cu o mică valiză de haine și jucăria preferată, în sate izolate din Gorj, din Bacău, din Suceava, în familii dezorganizate, care nu știau ce să facă cu pre-adolescenții dezorientați. Acolo a început calvarul”, relatează acesta.

„Trauma de a fi fost abandonați de două ori, și de părinți și de statul ocrotitor”

Primarul spune că a început să îi viziteze pe copii după reintegrare și că aproape toți își doreau să se întoarcă în centrul în care crescuseră.

„Fără excepție, copiii și-au dorit rapid să se întoarcă la casa de copii unde crescuseră, la prietenii lor, la viață cunoscută din Timișoara. Nu toți au avut cuvinte; mai mult ochii lor mi-au povestit de frică, de abuz, de sărăcie cruntă. L. chiar a avut curajul să meargă la poliția satului, care a dus-o înapoi în familie, unde a fost pedepsită cu o bătaie care a băgat-o în spital. Multe povești le-am aflat după ani, după ce au devenit adulți răniți de trauma de a fi fost abandonați de două ori, și de părinți și de statul ocrotitor. Unul nu a mai putut să povestească nimic, am mers la înmormântarea lui după un «accident în pădure». L. a fost păcălită de metoda lover boy și am încercat ani de zile s-o conving să scape de exploatare în Germania”, povestește Fritz.

Acesta susține că sistemul nu le-a permis copiilor să revină în locul pe care îl considerau acasă, deoarece protecția copilului era organizată strict în funcție de județul de domiciliu.

„Statul a spus atunci copiilor care au vrut să se întoarcă: acum ești în alt județ. Dacă vrei la casa de copii, se poate doar aici, în noul tău județ de reședință. Protecția copilului se face după codul poștal, nu după sentimentele tale. (…) De atunci nu mai am încredere când statul român spune că știe el cel mai bine ce să facă cu viața ta. De atunci știu ce înseamnă «formă fără fond», când viața unui om se transformă într-o cifră, când normele pe hârtie contează mai mult decât realitatea unei ființe umane”, a mai adăugat liderul USR.

În încheiere, Dominic Fritz revine la cazul Pașca și pune sub semnul întrebării rezultatele intervenției statului: „411 oameni făcuți să dispară din Bihor de statul român. Unde sunt azi? Le merge mai bine?”.

Vă amintim, Viorel Pașca, „bunul samaritean” din Bihor, este acuzat că ar fi exploatat persoane vulnerabile și ar fi obținut ilegal peste 13 milioane de lei. Ancheta vizează acuzații de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane. Potrivit DIICOT, în perioada 2020–2026, Pașca și alte persoane ar fi exploatat sute de oameni aflați în stare de vulnerabilitate, folosind o asociație umanitară ca paravan pentru a obține venituri din donații, pensii, indemnizații și alte beneficii sociale destinate beneficiarilor.

Mai multe detalii puteți găsi pe Bihon, AICI.