Care este situaţia investiţiilor făcute sau necesare în ceea ce priveşte bazinul hidrografic în Banat, în prezent?
În 2005, după inundaţiile care au avut loc în zona noastră, a fost demarat un amplu program pentru a se evita ca în viitor să apară situaţii similare celor petrecute atunci. Astfel că s-au făcut mari investiţii în special pe râul Timiş, dar continuă şi pe Bârzava, pentru a reduce riscul producerii unor inundaţii. În ultima vreme se constată că, dacă situaţia aceasta a fost, oarecum, rezolvată, în sensul că dacă la momentul acesta, situaţia din judeţ ne oferă o oarecare siguranţă în ceea ce priveşte posibilitatea producerii unor inundaţii, ne confruntăm cu extrema cealaltă: seceta, lipsa apei în general, aşa încât, pe viitor ne vom îndrepta atenţia şi spre a realiza rezerve de apă pentru momentele în care aceasta va fi deficitară. În Timiş avem lacul Surduc, nu se pune problema ca populaţia să aibă de suferit de pe urma unor perioade mai lungi de secetă, cantitatea actuală de apă, de 25 de milioane de metri cubi din lac asigură, fără probleme, alimentarea cu apă a cetăţenilor de pe raza municipiului Timişoara şi a localităţilor învecinate. Însă, trebuie să ne gândim că în judeţul Timiş trebuie produsă şi hrană. E vorba despre agricultură, despre zootehnie. Şi animalele au nevoie de apă, şi irigaţiile, de aceea, în perioada următoare ne vom orienta şi spre acest gen de investiţii, de a creşte rezervele de apă din cadrul judeţului, atât prin dezvoltarea lacului Surduc şi definitivarea etapei a doua, ceea ce înseamnă dublarea cantităţii de apă din lac, cât şi prin studierea unor posibilităţi de a crea noi acumulări de apă sau transformarea unor acumulări de apă nepermanente în unele permanente.
Unde vă gândiţi să creaţi aceste noi acumulări?
Nu am stabilit deocamdată o locaţie definitivă, însă studiem această posibilitate şi ea reprezintă scopul nostru în viitor: acela de a identifica locaţiile în care ne putem orienta spre direcţia menţionată.
Cum vă descurcaţi din punct de vedere financiar?
Financiar ne descurcăm ca şi până acum. Din păcate, pe teritoriul Administraţiei Bazinale de Apă Banat nu există mari contribuabili la bugetul Administraţiei Naţionale, nu avem hidrocentrale în zona noastră, cei mai importanţi beneficiari ai Apelor sunt cele două companii de apă, pe teritoriul judeţului Timiş, Aquatim, şi pe al judeţului Caraş- Severin, Aquacaraş.
S-a aprobat recent un proiect de dezvoltare a turismului pe malurile Begăi. Despre ce este vorba?
Proiectul de dezvoltare a turismului nu ne afectează pe noi direct, nu suntem noi promotorii lui, ci suntem co-parteneri în proiect şi el vizează construirea unor piste de bicicletă pe malurile Begăi. Colateral, ne ajută şi pe noi, face deplasarea de-a lungul Begăi mult mai uşoară. În context, pot să vă spun că va fi un prilej de consolidare a acestui dig. Proiectul se adresează mai mult timişorenilor.
În ceea ce priveşte parcursul Begăi în Timişoara, ce modificări ne aşteaptă pe viitor?
Pe porţiunea Timişoara se va continua investiţia în amenjarea malurilor în zona Fabricului, de la Prinţul Turcesc, însă în perspectivă sperăm ca Primăria să se decidă în privinţa navigabilităţii. Până acum nu există, practic, un studiu care să releve foarte clar ce anume se doreşte cu privire la navigabilitatea pe Bega. Este o problemă în care foarte multă lume îşi dă cu părerea, dar nu există nimic concret, niciun studiu foarte elaborat care să arate dacă este sau nu este rentabilă utilizarea canalului Bega ca soluţie pentru transportul urban, sau trebuie să ne limităm la cel turistic. Mai trebuie făcute investiţii. În funcţie de cum va fi dezvoltarea în continuare, mai trebuie create staţii, staţii de alimentare, locuri unde viitoarele ambarcaţiuni să fie reparate. Deocamdată, noi, ca administraţie a canalului, aşteptăm strategii clare de la cei care doresc să investească în transportul pe Bega, pentru că, la urma urmei, noi suntem nişte simpli admnistratori şi avem doar rolul de a asigura doar luciul de apă pentru astfel de activităţi.
Pentru că aţi amintit de Primărie şi Consiliul Local:, spuneţi-ne ce proiecte semnificative aveţi?
În Consiliul Local am un proiect, care, din păcate, stagnează din 2010. Este legat, indirect, de ceea ce vorbeam, şi anume de asigurarea cu hrană a populaţiei. Ceea ce mă doare pe mine foarte mult este faptul că în pieţele agroalimentare de pe raza municipiului Timişoara nu îşi au loc producătorii locali. Noi am adoptat un proiect de hotărâre, care a trecut în noiembrie 2010, prin care doream ca în pieţele agroalimentare de pe teritoriul municipiului să se rezerve o anumită suprafaţă pentru producătorii locali, or, după un an şi jumătate, nu se pune nimic în practică. Era absolut important ca producătorii de legume-fructe din jurul Timişoarei sau din judeţul Timiş să aibă garanţia că îşi pot desface produsele în pieţele din oraş. Era un beneficiu atât pentru cetăţenii oraşului, prin faptul că puteau să aibă garanţia unor produse proaspete, cu un adaos de substanţe chimice foarte mic, cât şi pentru producători, pentru că ar fi avut posibilitatea să îşi desfacă produsele, deoarece, la ora aceasta, pieţele sunt invadate de comercianţi. Se pare însă că, la nivelul Administraţiei Pieţelor, nu există acest interes, se vorbeşte doar despre profit. Părerea mea este că pieţele administrate de Primărie trebuie să reprezinte un serviciu pentru cetăţeni. Aşa cum Primăria investeşte în subvenţionarea căldurii, a transportului în comun, nu văd de ce să n-o facă în pieţe, care ar însemna asigurarea cu hrană sănătoasă a populaţiei.
Ce alte proiecte mai aveţi în vedere pe viitor?
Un alt proiect extrem de important pentru oraş este cel referitor la parcări. Şi aici opinia mea diferă de cea a Primăriei. Nu văd necesitatea construcţiei imediate a unor parcări subterane, pentru că acestea sunt extrem de scumpe. La nivel european, un loc într-o parcare subterană se situează, ca investiţie, undeva între 20 000 şi 40 000 de euro. Or, toţi cetăţenii oraşului trebuie să fie conştienţi că, dacă locurile de parcare subterană vor fi amenajate în această formă, indiferent de forma de proprietate a parcării, investiţia va trebui recuperată din taxa pe ora de parcare. Or, nu ştiu dacă la nivelul actual, cetăţenii oraşului îşi pot permite tarife de 2 euro pe oră pentru a plăti aceste locuri.
Care ar fi alternativa, în opinia dvs?
Există soluţia, care este mult mai ieftină şi mai rapidă în construcţie, a parcărilor supraterane. Se practică în tot vestul Europei. Nu sunt la fel de elegante în prima fază precum cele subterane şi ridică probleme de urbanism poate mai complicate, însă se pot armoniza extrem de bine în orice zonă şi, comparativ cu cele subterane, sunt de 5-6 ori mai ieftine. Iar aceasta ar însemna şi un tarif pe ora de parcare de atâtea ori mai ieftin. Nu cred că ne putem permite investiţii care să încarce extrem de mult bugetul oamenilor care, şi aşa, e încărcat prin creşterea taxelor. Pe de altă parte, scopul este totuşi să determinăm cetăţenii să se deplaseze prin intermediul mijloacelor de transport în comun. Şi atunci, dacă s-ar crea posibilitatea construiriij unor parcări în jurul zonei centrale a oraşului, chiar cu un tarif normal, dar care să facă rentabilă pentru cetăţeni deplasarea cu mijloacele de transport în comun, cred că se poate echilibra mai mult spre transportul în comun şi s-ar rezolva mai multe probleme. Dar este o chestiune de strategie, care nu s-a pus la modul acesta în oraş, asupra implicaţiei şi urmărilor unei politici în domeniul parcărilor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!