Preotul iconom-stavrofor Horia Țâru vorbește despre semnificația acestei sărbători și despre momentul în care Maica Domnului și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu.

„Creștinismul a fixat data Adormirii Maicii Domnului cam la 22 de ani de la Înălțarea la Cer a Domnului, când dorul ei a biruit și sufletul ei mai curat decât seninul Cerului, mai alb decât fulgul de zăpadă, mai sfânt decât toți sfinții și-a luat zborul lin spre Cerul pe care mai odinioară, cinstea de umilă fecioară l-a coborât pe pământ, iar acum el, Cerul, o primește în sânul lui ca pe o Împărăteasă”, explică părintele Horia Țâru.

 

Potrivit tradiției creștine, Maica Domnului și-a petrecut ultimele clipe ale vieții în Ghetsimani, loc încărcat de o profundă semnificație pentru creștinism.

„Moartea a găsit-o retrasă în singurătatea satului Ghetsimani. Numele acesta trebuia să-i amintească mereu de acea grădină în care Fiul ei, cuprins de fiorii morții, a căzut de trei ori zdrobit la pământ și «sudoarea lui ca picături mari de sânge picura pe pământ»”, spune preotul.

În momentul Adormirii Maicii Domnului, apostolii se aflau răspândiți în diferite părți ale lumii, unde propovăduiau credința creștină. Tradiția spune însă că aceștia au fost aduși în chip minunat la Ghetsimani pentru a fi alături de Maica Domnului.

„Deoarece era cu cuviință să fie și ei de față la adormirea Maicii Domnului, s-au adunat «în chip neobișnuit» de la marginile lumii: norii i-au răpit prin văzduh, cu dumnezeiască voie”, relatează Horia Țâru.

Astfel, la Ghetsimani ar fi ajuns apostolii, alături de Iacob, fratele Domnului și întâiul ierarh, Petru și întreaga adunare apostolică. La momentul îngropării Maicii Domnului ar fi fost prezenți și îngerii.

Prezența îngerilor este văzută, în tradiția Bisericii, ca o prevestire a faptului că trupul Maicii Domnului avea să aibă o rânduială aparte.

„Participarea cetelor îngerești era o prevestire că trupul ei, din sânurile căreia și-a luat trup Mântuitorul, avea să urmeze altei rânduieli decât aceleia căreia îi sunt supuse trupurile muritorilor de rând”, afirmă părintele Horia Țâru.

Potrivit tradiției ortodoxe, trupul Maicii Domnului nu a cunoscut stricăciunea. La trei zile după îngropare, ea a fost ridicată la Cer de către Fiul său.

„Într-adevăr, trupul Mariei n-a cunoscut stricăciunea, după cum glăsuiește și cântarea bisericească și, precum Iisus a înviat cu trupul a treia zi din mormânt, tot așa și trupul Mariei a fost luat la Cer de către Fiul său a treia zi după îngropare și a șezut de-a dreapta Sa, întru mărire”, explică preotul.

De aceea, sărbătoarea este numită Adormirea Maicii Domnului, nu moartea sa în sensul obișnuit al cuvântului.

„Astfel moartea Maicii Domnului a fost numai o adormire, din care deșteptându-se a trecut din viața aceasta vremelnică în viața dumnezeiască și netrecătoare, ca să vadă întru veselie pe Fiul său”, mai spune Horia Țâru.

Adormirea Maicii Domnului este și una dintre sărbătorile care adună an de an numeroși credincioși la mănăstiri și locuri de pelerinaj.

Părintele Horia Țâru face o paralelă între drumul apostolilor către Ghetsimani și pelerinajele creștinilor din zilele noastre.

„Precum Apostolii s-au adunat de la marginile pământului, cu dumnezeiască voie, ca să însoțească cu cântări de mărire mutarea la Cer a Maicii Domnului, tot așa pornesc în această zi de praznic ca la un semn, ca la o poruncă tainică de Sus, creștinii, în pelerinaj, de aproape și de departe, spre sfintele mănăstiri”, afirmă acesta.

Credincioșii vin să se roage și să o cinstească pe Maica Domnului, considerată cea mai aleasă dintre sfinții Bisericii.

„Nici unui sfânt nu i se dă o cinstire așa de aleasă ca preacuratei Maicii Domnului. În cinstea nici unui sfânt n-au fost rânduite atâtea praznice ca în cinstea Maicii Domnului”, spune Horia Țâru.

El subliniază și bogăția imnurilor și cântărilor bisericești dedicate Fecioarei Maria.

„Nu este vreun alt sfânt spre lauda căruia cuvioșii cântăreți să fi compus cântări de mărire mai frumoase, mai însuflețite decât spre lauda și mărirea pururea Fecioarei Maria. Iată de ce o cinstim mai mult decât pe heruvimi și o mărim mai mult decât pe serafimi”, încheie preotul iconom-stavrofor Horia Țâru.