Ada Hausvater a câştigat concursul de manager al Teatrului Naţional din Timişoara în 2005, iar în prezent se află la al doilea mandat în fruntea acestei instituţii. În cei nouă ani care s-au scurs, managerul „Naţionalului” timişorean a reuşit să ofere publicului două noi săli de spectacole – Sala 2 şi Studio „Uţu Strugariu” – care totalizează un număr de 300 de locuri pentru public. În 2012 a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, distincţia fiind acordată de Ministerul Culturii și Comunicației din Franța.
R: Teatrul Naţional din Timişoara a avut un debut excelent de stagiune, primele trei reprezentaţii ale piesei Maria de Buenos Aires fiind jucate cu casa închisă. Cum se explică acest succes, este doar o modă trecătoare, sau este vorba de ceva mai mult?
Ada Hausvater: Maria de Buenos Aires face parte dintr-un demers programatic al Teatrului Național. Dacă repertoriul și estetica spectacolelor sale au parcurs diferite etape de-a lungul ultimilor ani, în Maria de Buenos Aires primează impactul emoțional, apropierea spectatorului de scenă și de actori, implicarea sa în această poveste despre regăsirea de sine în doi, prin partener, prin iubirea care trece dincolo de timp, de eșec, de moarte. Spectacolul – o împletire a teatrului cu muzica și cu dansul – „atacând” spectatorul prin toate cele cinci simțuri (cine l-a văzut deja, știe în ce fel, cine nu, poate afla în curând) transformă emoția într-un instrument de sondare a propriei conștiințe. Pe ritmurile pasionale și, totodată, romantice de nuevo tango, în lumina intimă, printre umbrele pline de mister, în pași de dans, sau în cuvintele încărcate de sensuri, spectacolul aduce împreună actori de prim rang ai Naționalului timișorean și muzicieni de prim rang, pe o scenă deschisă artelor contemporane ale spectacolului. Această perpetuă suprapunere de planuri, balansul între textul rostit și cântecul romantic, între adresarea directă și explorarea planului senzorial, între modern și atemporal, creează inefabile poduri între suferința personală și reacția de grup, astfel încât spectacolul atinge anumite resorturi intime în fiecare spectator în parte. Faptul că, împreună, am reușit să ajungem la o performanță de asemenea anvergură, demonstrată de răspunsul entuziast al publicului, ca și de cererea-record de bilete dovedește că spectacolul depășește „moda”, că acest proiect a funcționat, că noi am funcționat bine împreună și că, prin urmare, putem duce această direcție mai departe de acum încolo.
R: Având în vedere succesul de care se bucură teatrul în ultima vreme, aţi recomanda tinerilor să urmeze o carieră în acest domeniu, fie că e vorba de cea de actor sau cea de regizor?
A.H.: Cred că cel mai bun sfat pe care l-aș putea da ar fi ca fiecare să își urmeze propria chemare. Nu pot să recomand tânărului atras de actorie decât să facă actorie, celui atras de regie să studieze regia, după cum sunt sigură că un pasionat de avioane ar fi bine să facă aeronautica sau orice privește acest domeniu, iar că cineva atras de mașini ar trebui să se facă mecanic… sau pilot. Consider că fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, ar trebui să facă ceea ce îl reprezintă și îl împlinește. Cel mai important este să încerci să fii cel mai bun în raport cu tine însuți. Sunt decizii pe care le putem lua doar singuri.
R: Timişoara aspiră la titlul de Capitală Culturală Europeană. Privind lucrurile la rece, ca manager al unei instituţii culturale, ce îi lipseşte oraşului în competiţia cu Iaşi, Cluj sau chiar Craiova?
A.H.: Eu consider că Timișoara întrunește toate criteriile pentru a deveni Capitală europeană a culturii. Această convingere a fost cea care m-a determinat, după cum știți, să inițiez demersurile pentru înființarea unei asociații care să aibă ca activitate principală acest obiectiv, în 2011. Așa s-a născut Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană. Personal, constat că Timișoara dovedește un interes din ce în ce mai mare în acest sens la toate nivelurile, fie că este vorba despre administrația orașului, despre societatea civilă sau despre cetățeni care, individual, simt că pot participa la reușita acestui proiect de maximă anvergură pentru oraș prin acțiuni de voluntariat. Această mobilizare individuală, faptul că tot mai multe persoane simt nevoia să fie utile în spațiul civic, are o însemnătate extraordinară pentru oraș.
R: Ce strategie ar trebui să aibă Timişoara pentru a avea şanse la câştigarea acestei competiţii interne?
A.H.: În rezumat, aș putea folosi un termen din spațiul afacerilor: cred că Timișoara poate câștiga doar cu o strategie de tip win – win. O strategie în care toți cei implicați să aibă de câștigat. Și, repet, este ceva ce ne privește pe toți. Imaginea este limpede: dacă ai căi de acces în oraș și o infrastructură pusă la punct, orașul devine mai atractiv și mai ușor de accesat. În consecință, se dezvoltă economia și turismul. Într-un mediu stabil economic și accesibil din punct de vedere turistic, cultura se dezvoltă și devine, la rândul ei, un motor de dezvoltare – într-un ciclu în care cultura devine un element important în dezvoltarea turismului și, firește, în creșterea economică a orașului care, împreună, au ca efect principal bunăstarea și confortul cetățeanului. Sigur că lucrurile sunt cu mult mai nuanțate, mai complexe, dar am convingerea că o gândire care ne implică pe toți și ne dezvoltă pe toți, împreună, este singura variantă să câștigăm, nu doar această competiție, ci viitorul orașului.
R: Ce alte surprize ne mai pregăteşte Teatrul Naţional Timişoara în acest final de an?
A.H.: Teatrul Național își propune să ofere multe spectacole. Repertoriul său este foarte bogat și, după cum ați putut constata, extrem de divers. Încercăm să programăm cât mai multe reprezentații în cele trei săli de spectacol – Sala Mare, Sala 2 și Studio UȚU – și să ne concentrăm pe următoarele două premiere. Este vorba despre spectacolul pe textul care a câștigat Concursul Național de Dramaturgie, Paganini nu mai locuiește aici de Carmen Dominte și despre Daddy un spectacol pe un text al unei tinere scriitoare germane care cucerește (nu chiar atât de) încet, dar sigur scenele Europei, Anne Habermehl. Nu în ultimul rând, în acest final de an începem să pregătim repertoriul și evenimentele pe care le vom oferi publicului în 2015. Va fi, pentru noi toți – creatori, actori și spectatori – un an plin de surprize și de emoție.
Foto: Constantin Duma
Citiți principiile noastre de moderare aici!