Articolul de mai jos a apărut în Almanahul Agenda 2025. Dacă v-a plăcut, puteți citi materiale asemănătoare în Almanahul Agenda 2026, pe care îl găsiți la tutungeriile Tabac Xpress, dar și la sediul redacției noastre. Puteți accesa lista punctelor de difuzare AICI.

Muntele Athos

Situat în Grecia, Muntele Athos este un stat monastic autonom care găzduieşte 20 de mănăstiri ortodoxe orientale. Femeilor le-a fost interzis accesul în peninsulă de peste o mie de ani. Interdicţia îşi are rădăcinile în credinţa că prezenţa femeilor ar putea distrage atenţia călugărilor de la îndatoririle lor spirituale şi ar putea provoca gânduri impure. Mai mult decât atât, tradiţia ortodoxă susţine că Muntele Athos aparţine Fecioarei Maria şi că nicio altă femeie nu poate vizita pământul său sacru.

Sfântul munte şi cei peste 160 de kilometri de teren din jurul său au fost protejaţi ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO încă din anii 1990. Începând cu anul 1046 d.Hr, şi animalele de sex feminin (cu excepţia pisicilor) au fost interzise în Peninsula Athos.

Muntele Omine

Un alt loc interzis femeilor este şi Muntele Ōmine, din Japonia. Conform acestei restricţii, care îşi are rădăcinile în tradiţiile religioase istorice, se consideră că femeile sunt impure sau distrag atenţia pelerinilor de sex masculin, deturnându-i de la practicile lor ascetice şi de la căutările spirituale. Interdicţia a fost menţinută timp de secole, cu scopul de a păstra sfinţenia şi de a menţine ideea pelerinajului cu practicanţii săi de sex masculin.

Şi chiar dacă restricţia este veche, ea încă este contestată, un exemplu în acest sens fiind petiţia din 2004 (atunci când muntele a fost desemnat sit al patrimoniului UNESCO) pentru a fi ridicată. Petiţia a fost semnată de peste 10.000 de femei japoneze.

Insula Okinoshima

Această insulă din apropierea oraşului japonez Fukuoka este considerată atât de sacră încât inclusiv bărbaţii sunt obligaţi să se supună unui ritual de purificare înainte de a pune piciorul pe ea. Se spune că femeilor le este strict interzis accesul pe insula Okinoshima din cauza credinţelor străvechi Shinto, care asociază menstruaţia cu impuritatea. Dar oficial, din 2017, s-a spus că, de fapt, scurta călătorie pe insulă ar fi prea periculoasă pentru femei, interdicţia punându-se pentru siguranţa acestora. Insula reprezintă un sit al Patrimoniului UNESCO şi este considerată, conform National Geographic, „un exemplu excepţional de tradiţie de venerare a unei insule sacre”. În prezent, insula este în mare parte interzisă ambelor sexe, dar în fiecare an sute de bărbaţi o vizitează în cadrul unui festival, nu înainte de a se scălda în apa mării.

Strada Herbertstrasse

Există o stradă în Hamburg, numită Herbertstrasse, pe care nu au voie să treacă femeile (cu excepţia celor care vând servicii sexuale). Situată în apropierea Reeperbahn, considerat unul dintre cele mai faimoase cartiere cu lumini roşii din lume, pe Herbertstrasse se plimbă ori se expun la geamuri, sumar îmbrăcate, sute de lucrătoare sexuale care muncesc legal. Vizitatorii, bărbaţi de peste 18 ani, care doresc să pătrundă dincolo de barierele metalice mari, pentru o incursiune în lumea plăcerilor, au de plătit întâi o taxă. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. Până în 1933, an în care naziştii au instalat bariera, pentru a controla munca sexuală în primele zile ale naţional-socialismului, pe strada Herbertstrasse se circula liber. Începând cu acelaşi an, naziştii au arestat peste 3.000 de femei din Hamburg, acuzându-le de prostituţie, multe dintre ele au murit alături de lucrătoarele sexuale din alte oraşe germane în lagăre de concentrare precum Ravensbruck şi Neuengamme. Numele unora dintre ele stau acum înscrise pe mai multe plăcuţe care comemorează persecuţia şi moartea lor în lagărele naziste.

Band-e-Amir

Un alt loc în care nu au voie să pună piciorul femeile este şi Band-e-Amir, situat în provincia Bamiyan, primul parc naţional din Afganistan. Renumit pentru semnificaţiile istorice (a făcut parte din vechea rută comercială a Drumului Mătăsii) şi mai ales pentru peisajele sale uluitoare, care includ peste 320 de kilometri de lacuri cristaline, stânci impunătoare şi baraje naturale, Band-e-Amir a fost înfiinţat în 2009 şi nominalizat pentru recunoaşterea UNESCO. Chiar dacă a intrat în istorie prin angajarea primelor femei rangeri, care aveau ca sarcină protejarea parcului naţional, în 2023, guvernul afgan condus de talibani a declarat că Parcul Naţional Band-e-Amir nu va mai fi accesibil femeilor (cu excepţia celor care locuiesc în zonă), sub pretextul încălcării „pudorii”, la toate intrările fiind poziţionaţi luptători talibani.

Aceasta este de fapt una dintre multele măsuri ale Ministerului Taliban menite să ţină femeile departe de viaţa publică din Afganistan, o decizie care, de altfel, a afectat mult turismul.