Printre cele mai comune afecțiuni ale coloanei vertebrale ar fi hernia de disc, devierea scoliotică, tasările vertebrale și cifoza. În 90% din cazuri, acestea apar la persoanele de peste 70 de ani. Vestea bună ar fi că acestea produc complicații neurologice la doar aproximativ 12% din populație. Aceste afecțiuni se depistează cu ajutorul evaluării imagistice.

„Pentru evaluarea imagistică a coloanei vertebrale pot fi folosite atât computer tomografia (CT), cât și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), în funcție de afecțiunea care necesită a fi investigată sau de suspiciunea diagnostică. IRM are o aplicabilitate foarte bună pentru evaluarea leziunilor discale sau ale măduvei spinării/nervilor, în timp ce CT este folosit pentru leziunile osoase”, precizează conf dr. Diana Manolescu, medic primar radiolog la Spitalul de Boli Infecțioase și Pnemoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara.

Cu imagistica de rezonanță magnetică, afecțiunile coloane vertebrale se împart în trei tipuri, în funcție de gradul de severitate, clasificare cunoscută ca „Modic”:

• Tipul 1 – reprezintă inflamația sau edemul corpilor vertebrali, ce asociază implicit inflamația măduvei osoase hematogene de la acest nivel;
• Tipul 2 – este reprezentat de degenerările de tip osos, prin conversia măduvei osoase hematogene (roșie) în măduvă osoasă;
• Tipul 3 – reprezintă ultimul grad, acela de scleroză sau fibrozare.

Cele mai frecvente modificări degenerative ale coloanei

Reprezentanții Spitalului „Victor Babeș” dau câteva detalii și despre cele mai frecvente modificări degenerative care pot fi stabilite cu ajutorul investigațiilor imagistice. Ar fi vorba despre:

• Osteofitele (osteofitoza) – reprezintă creșteri/excrescente osoase (ciocuri) aflate în apropierea articulațiilor. Acestea se dezvoltă în timp, fiind cauzate în principal de uzura articulară și, în majoritatea cazurilor, nu cauzează simptome, însă pot, în anumite cazuri, determina dureri sau rigiditate la nivel articular;
• Tasările vertebrale – reprezintă reducerea în înălțime a corpului vertebral. Cea mai frecventă cauza este osteoporoza, însă pot apărea si în mod traumatic sau in caz de tumori;
• Deshidratarea discală – reprezintă deteriorarea și pierderea elasticității discului dintre doi corpi vertebrali, motiv pentru care înălțimea și flexibilitatea acestuia se reduc;
• Hernia de disc – reprezintă proiectarea nucleului discal în afara discului vertebral, putând produce simptome precum amorțeală, durere, slăbiciune la nivelul membrelor superioare/inferioare, în funcție de zona afectată;
• Devierea scoliotică a coloanei vertebrale la un anumit nivel – reprezintă o deviere a axului coloanei vertebrale in plan frontal;
• Cifoza – reprezintă o deviere antero-posterioară a coloanei vertebrale, aceasta deformându-se ca o cocoașă. Deși cifoza toracală reprezintă o curbură normala a coloanei vertebrale, aceasta poate deveni patologică, dacă este prea accentuat, sau daca apare la un alt nivel, de exemplu, în zona cervicală.

„Din punct de vedere anatomic, coloana vertebrala este împărțită în patru regiuni, fiecare conținând un anumit număr de vertebre: regiunea cervicală (7 vertebre), regiunea toracală (12 vertebre), regiunea lombară (5 vertebre), respectiv regiunea sacrală (5 vertebre sudate) si regiunea coccigiană (4-5 vertebre). Vertebrele sunt despărțite între ele de către discul intervertebral, care are rol de amortizor între structurile osoase”, mai amintește medicul Diana Manolescu.