Ce tipuri de vaccinuri pot preveni anumite forme de cancer și cât de eficiente sunt acestea?

Vaccinurile sunt extraordinar de eficiente în prevenția anumitor tipuri de cancer. Dacă vorbim de prevenție absolută, nu există o variantă mai eficientă decât vaccinarea. Spre deosebire de screening, care depistează cancerul mai devreme și permite un tratament mai ușor, vaccinurile pot împiedica apariția bolii încă de la început.

Cel mai important este vaccinul HPV, care previne nu doar cancerul de col uterin la femei, ci și cancerul cavității orale, care este foarte frecvent în România, peste 50% dintre cazuri fiind cauzate de HPV. Vaccinul previne, de asemenea, cancerul anal, cancerul penian și alte tipuri de cancer asociate HPV, cu o eficiență de peste 90%, apropiindu-se de 100%. În anumite țări, cum ar fi Scoția, nu mai sunt detectate cazuri noi de cancer de col uterin la femeile vaccinate. În Australia, se estimează că acest tip de cancer va putea fi eradicat până în 2035.

Pentru a obține aceste rezultate, este necesară o acoperire de cel puțin 90% a populației eligibile. Aceasta nu include doar fete și băieți, ci și adulți vaccinați. În România, însă, acoperirea pentru grupa de vârstă 2003–2013 este de doar 12,5%, ajungând la 28% în București, restul țării fiind mult mai jos. Prima campanie a fost, din păcate, un eșec din cauza unor informații greșite, dar campania a fost reluată. Vaccinul este complet gratuit până la 26 de ani prin medicul de familie și decontat 50% până la 45 de ani, iar restul persoanelor îl pot achiziționa din farmacie.

Un alt vaccin foarte valoros este vaccinul pentru hepatita B, care previne evoluția de la hepatită cronică la ciroză și apoi la hepatocarcinom, adică cancerul hepatic, un tip de cancer aproape imposibil de tratat. În ultimii cinci ani am observat o scădere a cazurilor de cancer hepatic, iar acest lucru se datorează, cel puțin parțial, vaccinării. Hepatita B este una dintre cele mai contagioase boli transmisibile prin sânge, iar vaccinul poate preveni o proporție mare dintre cancerele hepatice, estimativ peste 40%.

Astfel, vaccinurile HPV și hepatita B sunt aliați extrem de valoroși în prevenția cancerului, iar eficiența lor este confirmată de studii internaționale și experiența practică.

Care sunt testele de screening cele mai eficiente, dar mai puțin folosite în România, și de ce merită să fie recomandate mai des?

Aș spune că toate testele de screening recomandate la nivel internațional merită atenție, pentru că, din păcate, în România nu avem programe bine puse la punct de screening. Sper ca acest lucru să se schimbe în curând, odată cu implementarea planului național de prevenție a cancerului, programată până în 2030. Până acum, tot ce am avut au fost proiecte pilot.

Toți știm de mamografie, recomandată pentru cancerul de sân, de la 40 sau 45 de ani, în funcție de ghidul consultat. Pentru cancerul colorectal, colonoscopia după 40 de ani este foarte eficientă, dar mai există și testul vechi care detectează sânge ascuns în scaun, un semn posibil de cancer colorectal. Alte teste includ tușeul rectal și analiza PSA pentru cancerul de prostată sau testul Papanicolau pentru cancerul de col uterin.

Însă, cel mai mare deficit în România este screeningul pentru cancerul bronhopulmonar. În alte țări, acesta se face prin tomografie cu doze mici de radiații (Low Dose CT). Această tehnologie există și la noi, iar programe pilot au fost derulate, de exemplu, la Institutul Marius Nasta din București, dar un program național complet, care să acopere întreaga țară, nu există încă.

Pe măsură ce tratamentul cancerului devine din ce în ce mai eficient, devine, din păcate, și mai scump. De aceea, România ar trebui să investească mai mult în prevenție, care rămâne cea mai cost-eficientă modalitate de combatere a bolii.

Care sunt tipurile de cancer care se dezvoltă adesea fără simptome evidente și ce putem face pentru a le depista mai devreme?

Adevărul este că, chiar dacă avem un stil de viață sănătos și ne prezentăm la medic regulat, există tipuri de cancer pe care nu le putem preveni complet. Majoritatea tipurilor de cancer pot să se dezvolte cu forme atât de agresive încât nu le putem diagnostica din timp. Cele mai tragice cazuri sunt tumorile pentru care nu cunoaștem foarte bine factorii de risc, care apar mai ales la pacienți tineri și care nu au încărcătură familială. Exemple includ sarcoamele sau tumorile cerebrale.

Din tumorile mai frecvente, dar care cauzează simptome foarte vagi și ușor de confundat cu alte afecțiuni, se remarcă cancerul ovarian. Acesta, până ajunge într-un stadiu mai avansat (stadiul 2 sau 3), nu prezintă simptome evidente, singurul semn ar putea fi o ușoară balonare.

Acesta poate fi depistat din timp prin controale ginecologice periodice, care includ și ecografie. Totuși, trebuie să fim conștienți că niciodată nu vom putea depista toate cazurile în stadii incipiente.

Există dovezi că somnul insuficient sau stresul cronic pot crește riscul de cancer? Dacă da, ce măsuri practice recomandați?

Da, există dovezi, deși trebuie făcută distincția între factori cauzatori și factori de risc. Orice celulă din organism se poate transforma uneori în celulă degenerată, dar, în mod normal, sistemul nostru imunitar, prin limfocitele T, detectează și anihilează aceste celule. Dacă sistemul imunitar este slăbit din diverse motive, celulele degenerative pot scăpa, crescând riscul de a dezvolta cancer.

Somnul insuficient este un astfel de factor de risc. Dovezi clare există mai ales în cazul femeilor, în special pentru cancerul de sân. Femeile care lucrează în ture de noapte au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta cancer de sân, dar și cancer cutanat, cancer al tractului gastrointestinal sau bronhopulmonar.

Studiile arată că riscul crește cu 32% comparativ cu femeile care nu lucrează în ture de noapte și cu 58% pentru perioade îndelungate de muncă în ture de noapte, crescând cu aproximativ 3% pentru fiecare an lucrat în aceste condiții.

Stresul cronic nu poate fi considerat, în mod direct, un factor cauzator, pentru că studiile sunt mixte, dar este foarte important. Stresul cronic favorizează atât dezvoltarea cancerului, cât și progresia acestuia spre stadii mai avansate. În stresul cronic, hipersecreția de cortizol, hormonul stresului, inhibă funcția sistemului imunitar și cauzează inflamație cronică, care poate contribui la apariția mutațiilor genetice.

În viața modernă nu putem evita complet stresul sau turele de muncă, dar putem să încercăm să ne gestionăm mai bine nivelul de stres. Tehnici simple, precum meditația, plimbările în natură sau alte activități relaxante, ajută foarte mult. Sunt mici lucruri pe care le putem face zi de zi pentru a reduce impactul stresului asupra sănătății.

Ce tipuri de investigații sau controale sunt esențiale pentru pacienții care au încheiat tratamentul oncologic, pentru a preveni recidiva?

În principiu, pentru majoritatea cancerelor, programul de urmărire este următorul: pacientul este văzut o dată la trei luni în primul an, o dată la șase luni în următorii doi ani și ulterior anual. Desigur, consultațiile pot fi mai frecvente dacă apar semne sau simptome noi.

Din păcate, recidiva nu poate fi prevenită complet prin monitorizare. Tratamentul aplicat după operație sau radioterapie ajută la reducerea riscului, iar monitorizarea are rolul de a detecta eventuale recidive cât mai devreme, când tratamentul este mai eficient.

Anterior, se credea că dacă pacientul a supraviețuit cinci ani după tratament și nu mai face terapie, riscul de recidivă este eliminat și poate fi scos din evidență. Astăzi știm că anumite tipuri de cancer, precum cancerul colorectal sau cancerul de sân, pot recidiva chiar și după 20 de ani sau mai mult. Prin urmare, pacienții nu mai sunt scoși din evidență, frecvența controalelor poate fi redusă treptat, dar planul este individualizat.

La un control post-tratament se efectuează analize de sânge, evaluări imagistice precum tomografie, examinare clinică și, în funcție de caz, investigații suplimentare specifice tipului de cancer.

Ce descoperiri sau tehnologii din oncologie ar putea să transforme modul în care pacienții primesc tratament în următorii 5-10 ani?

Modificările au început deja. Poate ați auzit de medicina personalizată, care nu este un concept de viitor, ci se aplică deja. Facem teste genomice și tratăm cancerul personalizat, cu teste genetice complet gratuite prin programele naționale de prevenție a cancerului. Evoluția din acest domeniu în ultimii ani este extraordinară și nu se compară cu niciun alt domeniu din medicină. O carte de oncologie de acum 10 ani este pur și simplu depășită.

Schimbările variază de la caz la caz, dar pentru cancerele cele mai frecvente ghidurile de tratament actuale sunt diferite de cele de acum cinci ani. În unele situații, o boală aproape netratabilă a devenit cronică și poate fi gestionată cu o pastilă pe zi. În general, însă, modificările sunt incremental: fiecare medicament aduce câteva luni în plus de supraviețuire sau câteva procente în plus la șansa de vindecare, iar în timp aceste mici câștiguri construiesc un viitor mai bun pentru pacienți.

Cred că cea mai mare schimbare în următorii 5–10 ani va veni de la testele de screening și diagnostic. În prezent, screeningul în România, care este încă deficitar, se bazează pe detectarea celor mai frecvente tumori: mamografia pentru sân, PSA și tușeu rectal pentru prostată, testul hemocult și colonoscopia pentru colon, Low Dose CT pentru cancerul bronhopulmonar și examenul dermatologic pentru melanom.

În viitor, însă, vom putea utiliza biopsiile lichide, adică testele multi-cancer (Multi-Cancer Detection Tests – MCD). Aceste teste analizează o probă de sânge pentru ADN tumoral și proteine specifice mai multor tipuri de cancer simultan, inclusiv tumori rare sau pentru care nu avem teste de screening disponibile.

Deși aceste tehnologii există deja comercial în Statele Unite, ele nu sunt încă aprobate complet de FDA și nici validate pe scară largă. Studiile de validare sunt în curs și se estimează finalizarea lor până în 2027. Este posibil ca în America să fie utilizate pe scară largă din 2028, iar în câțiva ani să fie disponibile și în România.

Aceste teste nu vor înlocui metodele tradiționale de screening, ci le vor completa, ajutând la depistarea mai timpurie a mai multor tipuri de cancer, inclusiv a celor cu simptome nespecifice. Ele reprezintă cea mai mare promisiune pentru viitor, mai ales pentru pacienții care altfel ar fi diagnosticați târziu.

Pe aceeași temă:

Trei săptămâni care pot schimba totul. Ce semne aparent banale pot ascunde un cancer (I)